UEFA Nations League – prima ediţie a acestei competiţii surogat – a luat sfârşit. Cu un regulament extrem de complicat, cu un interes la fel (dacă nu şi mai) scăzut ca grupele de calificare la EURO/Mondial, UEFA Nations League nu a adus nimic nou, nimic interesant în fotbalul european la nivel de naţională.
Pentru România, această competiţie a avut un impact major: într-o grupă mediocră ne-am clasat pe locul II, loc care nu ne duce nicăieri, ba chiar ne retrogradează în grupa a patra valorică la tragerea la sorţi pentru preliminariile Euro 2020.
Faină a fost declaraţia fundaşului dreapta din acest ultim meci cu Muntenegru, cum că ei nu ştiau că mai au nevoie de un gol ca să califice Naţionala în a treia urnă valorică. Mă gândesc că cei de la Federaţie nu şi-au mai răcit gura să le explice cum se acumulează puncte, cum se face golaverajul etc
Declaraţia asta sintetizează perfect atmosfera de la / din jurul Naţionalei, unde nimeni nu ştie pentru ce se joacă, ce obiectiv avem (în afară de câştigarea EURO şi a Mondialului, evident!), care sunt regulile (încâlcite, aşa cum sunt ele). Dovada văd că vine, pe seară, de la gsp, care mai că nu ne şi trimite la Euro: de fapt s-ar putea să jucăm barajul şi, deci, să avem o şansă să mergem la Euro 2020 (doar nu credeţi că venind din a patra grupă valorică avem vreo şansă la calificare din preliminarii…)
“Juocul, cum a fost juocul?”
Aici putem spune că venirea lui Contra a însemnat un pas înainte. Naţionala a mişcat mai cu talent în meciurile din UEFA Nations League, parcursul e unul bun (nu am pierdut nici un meci anul acesta). Ok, rezultatele trebuie puse în oglindă cu adversarii pe care i-am avut dar trecute-s vremurile când câştigam la pas grupele de calificare.
Mai nou, e bine dacă prindem în extremis un baraj (vezi mai sus).
Mai că aş spune că domnul Cosmin a făcut din rahat bici: cu materialul pe care îl are la dispoziţie, seria de rezultate bate spre “excepţional”. Să nu uităm că la nivel de club, competiţiile europene sunt un serial TV pentru echipele din România.
Însă oricum ai întoarce cârja nu văd ce i-a provocat criza de optimism de după meciul cu Muntenegru, când a zis că ne putem califica la EURO 2020 din preliminarii. Mă gândesc că era fericit că a scăpat de ploaia de la Pristi… Podgorica 😀
Ceva semne bune sunt dar să nu exagerăm. Suntem departe de fotbalul european şi nici la un – eventual – Balcani 2019 nu cred că am face faţă. Mai e mult până departe, să vedem dacă U21 ne va da speranţe că nu e, totuşi, atât de departe.
