Gata cu aventura generatiei de suflet la EURO 2024. A fost frumos, interesant și emoționant pe alocuri pentru cei care au urmărit parcursul, plin de învățăminte pentru cei care se ocupă de națională și, in extenso, de fotbalul românesc.
Așa cum bănuiam, cam ăsta a fost maximul pe care îl putea scoate Edi din lotul avut la dispoziție. Răspunsul la întrebarea lui Theodor Jumătate e edificator (vezi mai jos). La fel cum mi se pare edificatoare faza de la golul 2 primit de Romania pentru mentalitatea jucătorului român.
Ca idee generală, Edi Iordănescu a reușit să califice naționala la un turneu final după ceva ani, cu o generație destul de limitată tehnic, tactic. Da, o parte din jucătorii de aici sunt din vestita generație U21 (restul s-au pierdut de tot) dar parcursul lor ulterior a fost unul care a intersectat mai mult banca de rezerve decât primul 11 al unei echipe. Așa că Edi merită felicitat pentru ce a reușit.
De ce a fost bine?
Tot în conferința de presă selecționerul spune ceva ce toată lumea știe dar, cumva, nu e pe lista de priorități a nici unui antrenor, conducător de club din România: prima problemă cu care se confruntă fotbalistul român transferat în străinătate este lipsa pregătirii fizice, lipsa forței fizice. Ce să vezi, aceeași problemă o avea Chivu când s-a transferat la Ajax. Cu câți ani în urmă? Și mai e ceva ce spune Chivu în vestitul interviu: nu știm ”the basics”. Chestiile de bază pentru un fotbalist.
Ca și cum am vrea să intrăm la facultate fără să știm cât face 2+2.
Ce urmează
Urmează World Cup 2026, ăla din State. Bănuesc că tensiunea e în creștere în familia Hagi la fel ca presiunea în familia Iordănescu. Noi le ținem pumnii dar perspectivele acestor jucători nu sunt strălucite iar cum din urmă vin jucători excelenți dar inexistenți mă tem că va veni momentul în care le vom arăta obrazul. Mai e ceva: Europa trimite 16 echipe la World Cup ceea ce e un impediment serios pentru noi.
Vorba lui Radu Naum: ”Nu așa cu suntem acum. Nu cu acest fotbal românesc în ansamblul lui. Nu cu acest campionat care nu știe și nu vrea să facă performanță internațională.”
