Eram un pici de 6 ani care aştepta nerăbdător să intre la şcoală. Dar pînă pe 15 septembrie mai era ceva timp, iar vara lui 1982 se anunţa una toridă.
Începea Cupa Mondială din Spania, cea mai importantă competiţie pentru cel care de abia descoperise fotbalul.
Antena (11 elemenţi) luase cap-compas Moscova, iar Dacia vecinului era pregătită în orice moment (televizor sport, antena “sutien”, scaunele de pescar) pentru o fugă pînă pe dealurile dimprejur – în caz că semnalul nu mai ajungea pe blocul meu.
Şi a început. Primul meu campionat mondial.
I-am văzut atunci la lucru pe vecinii ruşi cu Dasaev, Demianenko, Blohin, trupa care preceda Zbornaia lui Lobanovsky. Mă uitam cu interes la polaci despre care aflasem – mi se spunea de către cei mai în vîrstă – că sînt sub ruşi. Au terminat pe 3.
Belgienii erau într-o perioadă de graţie cu alde Scifo, Pfaff, Gerets, Ceulemans, Nilis titulari. De altfel, au bătut Argentina lui Ardiles, Passarella, Kempes şi tinerelului Maradona.
Dar peste toţi şi toate stătea Brazilia lui Tele Santana. După o scurtă introducere făcută de taică-meu (nu l-ai prins pe Pele dar şi ăştia joacă bine. Stai cu ochii pe decar!) i-am văzut în meciul cu ruşii. Apoi antrenamentele cu Scoţia şi Noua Zeelandă. 10 goluri în 3 meciuri – cele mai multe în faza grupelor. Şi Zico (decarul) băgase 3!
Argentina vs Brazilia a fost o păcăleală. Brazilia a dansat tot meciul şi abia la 3-0 i-au lăsat şi pe vecini să marcheze odată. Mi-au rămas în minte nervii lui Maradona, talpa dată lui Tarantini şi eliminarea. Zico marcase din nou!
Şi apoi a venit clasicul Italia vs Brazilia. Egalul le era de ajuns brazilienilor, dar cine să se apere? Paolo Rossi a făcut meciul vieţii, Brazilia a fost absolut încîntătoare. Au revenit după ambele goluri ale italianului şi la sfîrşitul meciului am avut impresia ca dacă mai erau 10 minute ar fi egalat şi la 3.
5 iulie 1982: unul dintre cele mai bune meciuri făcute de bărbosul număr 8, care îmi luase ochii încă de la meciul cu ruşii. Doctorul, aristocratul, cum vreţi să îi spuneţi lui Socrates. Doctor Socrates.
“It was like seducing the most beautiful woman in the world. And then failing on the moment for which you did it all.” Socrates, după înfrângerea cu Italia.
A fost cea mai bună echipă care nu a cîştigat Cupa Mondială.
Brazilia 1982.
Peste Olanda lui Cruyff?
Da. Bine, e o chestiune subiectiva – cine stie ce as fi zis daca ii vedeam live 🙂
Nu i-am prins. Evident e subiectiva alegerea dar … raman la ea. Au fost impecabili, chiar si in infrangerea care i-a scos din competitie.