Naționala României a debutat cu două victorii în campania de calificare la EURO 2024. Afară cu Andora, 2-0, acasă cu Belarus, 2-1. Șase puncte din șase, am putea spune că e startul perfect.
Tehnic așa e, punctaj maxim. Practic a fost cam așa.
Ne-am chinuit în Andorra, am scos un 2-0 cu multe emoții în urma unui joc încâlcit în care nu am văzut vreo idee. Conceptul de bază a fost ”pe ei, că le dăm noi vreo câteva”. Bineînțeles, după ce Andorra a făcut egal cu Kosovo au și apărut comentariile ”Băi, ce buni suntem! Uite, Kosovo a făcut egal”. Cumva normal, nivelul nostru pare a fi acolo: Kosovo, Andorra etc.
Am început în forță meciul cu Belarus și în 20 de minute aveam 2-0. Părea că planul lui Edi a fost să menajeze jucătorii în disputa cu Andorra (știu, nu mai râdeți!) pentru a oferi un recital pe teren propriu, în fața Belarusului. Mai ales că pe stadion erau peste 20.000 de suporteri. Ei, nu a fost chiar așa: încet-încet Naționala României a obosit, au renunțat la atac și au sfârșit meciul în genunchi. Bielorușii au marcat pe final (poziționarea lui Opruț e de manual, la capitolul ”Așa NU!”) și au mai și avut un penalty infirmat de VAR. Arbitrul, băiat ”salon”.
Cu ce am rămas:
- fără prea multe idei de joc dar e cumva normal: și pe Don Fabio Capello dacă îl punem selecționer nu cred că implementează prea multe. Marfa clientului e destul de slabă calitativ.
- jucătorii de prin Serie B sunt ceva mai sus decât ”vedetele” Liga 1.
- Edi Iordănescu a fost neinspirat cu schimbările, cel puțin în meciul cu Belarus. După ce au intrat Popescu, Dobre sau Tănase România s-a prăbușit.
- Am marcat doar 4 goluri, extrem de subțire, în condițiile în care am întâlnit echipe de locul 97 și 153 în FIFA World Ranking.
În iunie ne vedem cu Kosovo și Elveția în deplasare. Atunci se vor limpezi apele calificării. Fără minim 4 puncte putem să dăm comandă de televizoare.
