World Cup 2014 / Ziua 3 – part 1

Putem să îi spunem ziua de după măcel. E dimineaţă din nou în Brazilia, începe ziua 3.

Ce am văzut

– Mexicul s-a chinuit serios în faţa unei trupe care părea – cel puţin în primele 20 de minute – adunată de pe plajă. Peralta şi-a cimentat locul de titular iar Chicarito a făcut totul ca să rămână rezervă.

– Chile a început ca din tun cu Australia dar pe final era cât pe ce să termine la egalitate. Bună trupă Chile dar inconstantă.

– şi ajungem la măcel: Olanda a şters pe jos cu campioana mondială en titre. Şi scorul putea fi mai mare dacă e să ne gândim la ce ratări au mai avut olandezii. Aşa cum estimam, Olanda ne-a arătat că Spania este o echipă depăşită şi răsuflată.

– Rizzoli a aplicat vestitul dicton italian „non c’e due senza tre” şi a dat foarte uşor un penalty pentru spanioli. Şi aşa am avut trei meciuri, trei arbitraje proaste.

– linia defensivă a Olandei a început foarte slab şi doar lejeritatea spaniolilor la finalizare a făcut ca scorul să rămână 1-0 până spre finalul primei reprize. Însă odată cu trecerea timpului şi defensivii dar mai ales mijlocul – de Jong, Guzman – au jucat la capacitate maximă. A doua repriză e de manual.

– impecabil Robben, extrem de eficient van Persie. Însă la Sneijder se vede de ce joacă la Galata. Mie mi-a plăcut mult şi Blind, care l-a cam băgat în buzunar pe Xavi şi s-a distrat cu Azpilicueta. Şi a dat şi două assist-uri 🙂

Spania-Olanda-World-Cup-2014

Ce vom vedea

Azi intră la joc grupele C şi D – prima zi cu 4 meciuri.

Grupa C: Columbia Grecia, Japonia, Coasta de Fildeş.

Este cea mai slabă grupă de la aceste mondiale, şi cumva cam toate echipele au şanse bune de calificare. Vom vedea la sfărşit cine termină fruntaş în satul său.

Columbia a venit cu ambiţii măricele la Mondialul ăsta. Nu şi-a mai pus Pele pronosticul pe ei (ca în 94) dar lipsa lui Falcao e o gaură mare. Mai mult, nici Guarin nu prestează în acest meci aşa că le va fi mai greu decât părea când s-a tras la sorţi. Tot cu 3 fundaşi joacă şi ei (probabil Balanta, Yepes şi Zapata) dar ceva mai ofensiv decât un Chile, de exemplu, cu 4 mijlocaşi şi trei oameni în faţă – Cuadrado de la Fiorentina, James Rodriguez de la Monaco şi „tinerelul” Gutierrez. Aaa şi pentru cine are buletinul ceva mai vechi: Mondragon sounds familiar? 🙂 Da, da, el e, e în lot şi are 43 de ani!

Grecia s-a calificat lejer la Mondiale după barajul cu România. Prin grupe s-au descurcat onorabil dar în stilul lor clasic, cu două autobuze parcate pe linia porţii. Mitroglu ar putea fi singurul lor vârf – deşi nu a mai jucat de mult un meci. Samaras, Salpingidis, Karagounis, Tziolis şi Maniatis e clasica lor linie de mijloc iar apărarea va fi condusă de Sokratis. Le va fi greu.

Japonia are cea mai bună trupă din istoria ei la acest Mondial. Zaccheroni rămâne adeptul clasicului 4-2-3-1 cu Okazaky om de gol, susţinut de o linie de 3 destul valoroasă: Kagawa (Man United), Honda (AC Milan), Kyotake (Nurenberg). A jucat cu Yamaguchi şi Endo ca mijlocaşi defensivi iar în apărare îi are pe alde Nagatomo (Inter) şi Uchida (Schalke). Au aproape un an de când nu au mai jucat un meci oficial dar seria de amicale de anul ăsta e impecabilă: 4 din 4. O echipă ofensivă însă cu ceva probleme în defensivă. Chit că au antrenor italian.

Coasta de Fildeş vine cu Drogba ca şef de delegaţie, secondat de un Zokora, Kolo şi Yaya Toure, Kalou, Gervinho, Tiote, W. Bony. Lume bună, care va să zică. Ca nume sunt buni, am ceva dubii însă că pot funcţiona ca echipă. Antrenor fără experienţă, faptul că sunt africani şi traseul cam şovăitor sunt argumentele mele. De reţinut că mai mereu marchează cel puţin un gol în ultimile 10 minute.

Mondragon-Columbia