Champions League 2019-2020: Ziua 13

Here we go again, cum ar spune Linda, surescitată de posibilitatea unui nou triumf al echipei favorite în UCL.

Champions League revine cu optimile, meciuri care mai de care mai interesante, asta şi datorită selecţiei din grupe: 2 trupe din Franţa, 3 din Germania, 4 din Spania, 3 din Italia şi 4 din Anglia. Crème de la crème!

Diseară avem turul primelor două optimi, campioana en-titre prestând într-una, eterna Paris “anul-astă-luam-trofeul” în cealaltă.

Atletico v Liverpool

Spaniolii trec printr-o perioadă destul de subţire, cu o singură victorie în ultimele 6 meciuri (un 1-0 bâhlit, cu Granada), eliminare din cupă, şi cu gol/goluri primite în 4 dintre ele.

Perioada asta proastă coincide şi cu lipsa oamenilor din atac, Costa, Felix şi Morata, timp în care mijlocaşii Correa şi Vitolo au jucat în faţă. Revenirea lui Morata şi a lui Koke şi Gimenez ar trebui să ridice nivelul jocului. De fapt, nu neapărat nivelul jocului este unul scăzut la Atletico ci greutatea cu care marchează şi o oarecare lejeritate în defensivă. A ajuns Real Madrid să aibă o defensivă mai bună decât Atletico (în La Liga), de neconceput pentru filosofia lui Diego 🙂

Atletico a ieşit pe doi din grupă cu Juve, Leverkusen şi Lokomotiv dar au părut echipa mai bună decât Juve, chiar şi în 1-2-ul de la Torino.

În ultimele două sezoane, Atletico are doar o remiză pe teren propriu în UCL (2-2 cu Juve) şi doar 3 goluri primite în 7 meciuri.

Despre oamenii lui Klopp ce avem de spus? Cea mai în vogă trupă a momentului din fotbalul european, virtual campioni, deţinătorii la zi ai UCL. Doar două înfrângeri şi trei egaluri în acest sezon pentru maşinăria lui Klopp, un traseu impresionant datorat în primul rând defensivei lui Van Dijk şi abia apoi trioului Salah – Mane – Firmino.

Au ieşit pe primul loc într-o grupă cu Napoli, Salzburg şi Genk cu emoţii pentru că au luat doar un punct din dubla cu Napoli.

Atletico e o trupă care o poate încetini (nu cred că opri) pe Liverpool. Una dintre cele două înfrângeri ale englezilor a venit la Napoli, 0-2, meci în care Liverpool nu a reuşit mare lucru (la fel ca şi în meciul retur).

Atunci, Napoli a jucat un 4-4-2 compact, cu mijlocaşii laterali lipiţi de fundaşii laterali ai lui Klopp, lucru care i-a incomodat şi a cam stricat tactica lui Klopp. Ca idee, Liverpool nu şi-a creat nici măcar o mare ocazie de gol în cele două meciuri – dovada că Jurgen nu a găsit antidotul pentru o astfel de dispunere tactică.

Dacă Atletico va replica într-un fel dispunerea tactica a lui Ancelotti (şi nu văde ce nu ar face-o) mă tem că Liverpool va avea un meci greu, greu. Mai ales că strategia lui Diego este de a împinge calificarea în meciul retur unde speră să fie cu toţi atacanţii complet recuperaţi.

Dortmund v PSG

Ce meci! Tuchel, fostul antrenor al celor de la Dortmund, trebuie să livreze UCL Parisului şi primul pas ar fi eliminarea echipei sale de suflet.

Sub Favre, Borussia a pierdut ceva din siguranţa defensivă dar a păstrat, pe alocuri îmbunătăţit, forţa ofensivă din vremea lui Tuchel. De exemplu, Slavia Praga (locul IV în grupa de UCL) a luat doar cu două goluri mai mult decât Dortmund!

Avântat, agresiv, 3-4-2-1 -ul propus de Favre e deseori prins pe picior greşit în defensivă. Bine, elveţianul adoră meciul pe contraatac şi asta s-ar putea să-l ajute în această dublă.

24 de goluri marcate în cele 6 meciuri jucate în acest sezon, 11 primite. Altfel, niciodată nu poţi spune despre Dortmund că trece printr-o perioadă bună sau rea. Când sus, când jos – ăsta e motto-ul lor

Ca de obicei în ultimii ani, vine primăvara, PSG este calificată în optimi, titlul nu e o problemă, toţi ochii pe UCL. Câteva săptămâni mai târziu toate visele s-au năruit, planurile de vacanţă încep să prindă contur. Situaţie care nemulţumeşte patronatul de la Paris şi anula ăsta Tuchel are ultimatum: UCL sau au revoir.

Jucători cu mentalitate fragilă, presiunea rateurilor din ediţiile precedente, Tuchel mai are o altă mică/mare problemă: din dorinţa/obligaţia de a juca toate numele mari (Mbappe, Neymar, Di Maria, Cavani/Icardi) neamţul a trebuit să imagineze un 4-2-4 care mai dă rateuri din când în când. Mai ales sub presiune.

În concluzie, avem două echipe cu un potenţial ofensiv fantastic, care pot marca rapid 2-3 goluri dar care, la fel de bine, pot ceda presiunii şi primi 2-3 goluri. Presiunea e mare pe PSG aşa că s-ar putea să îi vedem pe francezi încercând să preia conducerea jocului. Lucru ce s-ar putea să îl avantajeze pe Favre.