Săptămâna a fost a chinezilor. Care au dat iama în bănci şi au plătit nişte sume ameţitoare pentru jucători aflaţi fie la apus de carieră, fie de genul “născut talent, mort speranţă”. Jackson Martinez (42 milioane E, la Guangzhou Evergrande), Ramires (28 milioane de Euro, la Jiangsu), Teixeira (50 de milioane de euro, la Jiangsu). Se aude că şi Lavezzi va merge în China pentru 10 milioane de dolari salariu.
Că oamenii au bani şi vor să aducă nişte nume pentru a creşte atractivitatea competiţiei interne, e de înţeles. Că refuzi Liverpool pentru Jiangsu – mai puţin dacă nu cumva de neînţeles. Tim Cahill cred că lăcomia e cauza acestor transferuri. Lăcomia jucătorilor, să fie clar.
- “There is room for statistics in football, as pioneered by Sam Allardyce at Bolton. But money conquers all: omnia vincat pecunia. Or does it?” O privire comparativă între “draftul” din NFL şi puterea financiară a trupelor din Premier League.
- Şi tot despre avantajele pe care le au echipele bine finanţate. De data asta în MLS.
- Ce s-o fi întâmplat cu tiki taka? Nu, nu cu colegii care au ucis catenaccio-ul ei fac foarte bine, chiar au ochi şi pentru ligile minuscule din europa.
- Man United nu a reuşit să treacă de Chelsea şi a cam închis catastiful pe care scria “şanse la titlu”. Despre cum au gândit olandezii de pe bancă jocul puteţi citi aici.
- A început turneul celor 6 naţiuni.
- Câteva cuvinte despre noul jucător al celor de la Bayern Munchen. Colegul morarului, cum ar veni.
- “La noi toţi câinii de când ne ţineam noi mititei toţi câinii aveau nume de fotbalişti. Cel mai bun fotbalist cu opt ani în urmă pe vremea ceea era Bănel Nicoliţă şi pe câinele nostru îl cheamă Bănel”. Bănel cântă.
(foto de pe prime.md)
