A început pe la mijlocul lui octombrie cu un articol din Der Spiegel. O bună parte a presei a tratat articolul clasic, cu pleiada de “Senzaţional! Uluitor!” aruncându-l în derizoriu, cealaltă parte a preferat să noteze că aşteaptă şi alte surse în afara lui … of!… der Spiegel.
Marţea trecută am avut parte de o continuare: descindere a poliţiei germane la sediul federaţiei de fotbal şi la locuinţa preşedintelui acesteia, Wolfgang Niersbach.
O săptămână mai târziu, preşedintele federaţiei şi-a dat demisia.
Long story, short: comitetul de organizare a candidaturii Germaniei la găzduirea Mondialului din 2006 a realizat că fără 4 voturi nu prea are şanse să câştige cursa. Patru voturi care costă bani. Aşa că au apelat la Dreyfus, pe atunci şef al Adidas, pentru un împrumut în valoare de vreo 10 milioane de franci elveţieni. Omul a dat, doar Adidas e o companie germană, contract serios cu Federaţia de Fotbal etc. Problema e că banii nu au fost înregistraţi în bugetul comitetului de organizare a candidaturii.
Nu mult timp după ce Germania a câştigat dreptul de organizare, Dreyfus a cerut restituirea împrumutului. Şi aici vine şobolăneala: DFB cică ar fi organizat restituirea printr-un terţ: FIFA. Care FIFA ar fi trebuit să organizeze o gală de deschidere la Berlin, i-a pus pe nemţi să plătească 6.7 milioane de euro pentru această gală iar gala s-a anulat. Banii nu au fost restituiţi Federaţiei Germane, ci au plecat într-un cont privat care s-a dovedit (mai târziu) că ar fi al lui Dreyfus.
Dacă e adevărat, vă daţi seama ce a fost / este la FIFA? De au ajuns să fie intermediari de restituiri de împrumuturi pe şest pentru nemţi?
Şi dacă nea BLATter nu ar fi fost clar, cu doar câteva săptămâni în urmă.
2000: cum a fost la votare. Şi după
În 2000, procesul de votare a fost destul de aprins şi aproape că s-a lăsat cu scandal: finala dintre Africa de Sud şi Germania s-a decis la un vot, situaţie care a dus la acuzaţii de blat împotriva reprezentantului Oceaniei, neozeelandezul Charles Dempsey. Omul nu s-a mai prezentat la vot (mai târziu a invocat presiuni imense asupra sa) astfel încât Germania a luat caimacul cu 12-11. Dacă Dempsey ar fi votat, ar fi trebuit să voteze cu Africa de Sud (aşa se stabilise între cei care votaseră pentru Anglia, ieşită din cursă), ceea ce ar fi dus scorul la 12-12, cu Blatter având votul de aur. Şi ar fi ieşit Africa de Sud.
Câteva chestiuni care s-au întâmplat chiar înainte de votare, sau imediat după, sunt acum speculate – sau cel puţin văzute în altă lumină: guvernul german a decis să vândă din nou armament Arabiei Saudite, Daimler devine investitor de bază al Hyundai; Volkswagen şi Bayer anunţă investiţii groase în Thailanda, Kirsch (patronul reţelei de media CWL, reţea care a avut drepturile TV pentru WC2006) plăteşte sume ameţitoare pentru drepturile de televiziune ale amicalelor lui Bayern Munchen din Thailanda, Tunisia!
Mai mult, cei de la Bayern Munchen s-au dus în Malta pe banii lor, başca au mai plătit şi 250.000 dolari federaţiei malteze pentru onoarea de a juca un amical cu ei 🙂 (Bayern arrive in Malta on Friday at 11:30 and leave on the same day, just after the match. Pentru curioşi: Bayern a bătut cu 3-1)
Louis-Dreyfus şi Charles Dempsey au murit între timp, Spiegel spune că a cerut informaţii de la toţi cei trei votanţi asiatici ai Germaniei (care încă mai trăiesc) dar a primit doar un răspuns evaziv de la unul dintre ei, Chung Mong-Joon, reprezentantul Coreei de Sud la FIFA, fost vicepreşedinte. Vă sună cunoscut numele, nu-i aşa? 🙂
De citit: Nice No More: The End of the German Fairytale
PS: o mână de ajutor la candidatura Germaniei pentru WC2006 a dat şi Claudia Schiffer, o tempora! 🙂