Şi ce imn! Zici că ne-am întors în epoca de aur a şlagărului lălăit la radioul principal.
Chifteaua asta – oferită gratis de Iris – pe post de imn e atât de fadă şi de ternă încât am impresia că singura dată când va fi cântată, fredonată pe stadioanele din România va fi pe 11 octombrie, când unii “suporteri” români vor repeta cu o nedisimulată plăcere versul de pe final. Care vers? Ăsta: “pe ei, pe mama lor”!
Mă uitam pe ce am scris la alegerea lui Burleanu în postura de şef al Federaţiei şi mă întreb care e legătura între “Buna guvernanţă” şi îndemnul mitocănesc de mai sus. Asta e imaginea la care se referea Burleanu atunci când spunea: “Echipa naţională nu trebuie să o privim ca un fenomen aparte, ci trebuie să fim permanent conştienţi că ea este imaginea cea mai pură a fotbalului românesc, pentru că ea este o sumă a ceea ce avem mai bun la un moment dat. (pag54)”
[su_note radius=”4″]”Cînd spunem “pe ei, pe mama lor” ne referim că noi trebuie să-i convingem şi pe adversari şi pe mamele lor că vrem să cîştigăm. Nu e nimic rău”, a adăugat şi Rafael, solistul trupei Iris.[/su_note]
Da’ pe taţi nu vreţi să îi convingeţi? Pe fraţi? Sau – mai bine – pe surori? Nu ar fi mers mai bine “pe ei, pe surorile lor”?
Penibilă demonstraţie de mitocănie absolută.
Concluzia:
