Există zile la Cupa Mondială în care fotbalul pare să se joace după reguli clare. Favoritele câștigă, echipele mai puternice controlează jocul, iar ordinea firească este respectată. Dar ziua de miercuri nu a fost una dintre ele.
Canada a marcat șase goluri și a produs cel mai categoric rezultat al turneului, alături de acel 7-1 al Germaniei cu inocenții din Curacao. Elveția a demolat Bosnia pe final de meci. Mexicul a câștigat din nou, dar a făcut-o cu aceeași economie de mijloace cu care bunicii își gestionau economiile în vremuri dificile. Iar Africa de Sud a furat un punct prețios superevaluatei echipei cehe și visează să semene cu musafirii care ajung la petrecere fără să fie pe lista invitaților, dar pleacă printre ultimii. Aproape nimic nu a fost atât de simplu pe cât arată rezultatele.
Când Canada uită că ar trebui să fie outsider
Canada a învins Qatarul cu 6-0 și a a adus o seară pe care canadienii o vor povesti mult timp de acum înainte. Scorul final reprezintă cea mai clară victorie din istoria Canadei la Cupa Mondială și unul dintre cele mai severe eșecuri suferite vreodată de o reprezentativă asiatică la turneul final. Există o ironie discretă aici. Timp de decenii, Canada a fost considerată un personaj secundar în fotbalul mondial, o țară care propune doar schiori, hocheiști și lacuri spectaculoase. Acum câțiva ani, simpla calificare la Mondial era o știre. Astă noapte, canadienii au câștigat cu 6 goluri diferență și acum se întreabă dacă nu cumva puteau marca opt…
14 ani mai târziu
Când Elveția și Bosnia s-au întâlnit ultima dată într-un meci oficial important, cele două țări încă discutau despre generațiile care le-ar putea duce cândva la un sfert de finală mondial. Între timp, fotbalul balcanic a continuat să producă talent, iar Elveția a continuat să facă ceea ce face de două decenii: să construiască echipe solide, eficiente și aproape imposibil de definit. Elveția este probabil cea mai bună echipă din lume despre care nimeni nu vorbește cu adevărat.
4-1, scorul care minte puțin
Bosnia a părut, în multe dintre momentele jocului cu Elveția, echipa mai periculoasă, mai aproape de gol. Și totuși în final a pierdut cu 4-1. Fotbalul are această cruzime elegantă. Uneori îți permite să fii protagonistul poveștii, dar de multe ori te transformă în nota de subsol a victoriei adversarilor. Selecționerul bosniac a declarat după meci că rezultatul este “mai dur decât realitatea de pe teren”. Este una dintre acele fraze pe care antrenorii le folosesc frecvent după înfrângeri. De data aceasta, are probabil dreptate.
Un gol și o țară întreagă în spatele lui
Mexic – Coreea de Sud nu va intra probabil în topul celor mai spectaculoase meciuri ale turneului. Dar este posibil să intre într-un alt clasament. Cel al meciurilor în care atmosfera a contat aproape la fel de mult ca fotbalul. La Guadalajara, tribunele au oferit din nou una dintre cele mai impresionante imagini ale turneului: Verde – Alb – Roșu. Sombreros și trompete. Plus sentimentul că fiecare atac mexican reprezintă o chestiune de interes național!
O zi despre percepții
Poate că acesta a fost firul invizibil al zilei. Canada nu mai este o apariție exotică la Mondial. Elveția nu mai este doar echipa care “încurcă favoriții”. Africa de Sud nu mai este simpla participantă care completează tabloul. Iar Mexicul nu este doar gazda entuziastă a turneului. După opt zile de competiție, Mondialul ne obligă să renunțăm la ideile preconcepute pe care le avem despre echipe. De aici lucrurile devin cu adevărat interesante.
