Există zile la Cupa Mondială în care favoritele câștigă și nimeni nu pune întrebări. Seara de miercuri nu a fost una dintre ele.
Portugalia a remizat cu RD Congo și a părăsit terenul cu mai multe semne de întrebare decât puncte. Anglia a marcat patru goluri, dar a încasat două și ne-a reamintit că optimismul englez vine întotdeauna însoțit de o doză sănătoasă de anxietate. Ghana a câștigat în minutul 95. Columbia a făcut ceea ce face de obicei, atunci când nu dă la Mondiale peste echipa României: a transformat un meci de fotbal într-o petrecere.
Dincolo de rezultate, a fost și o zi în care câteva țări au descoperit că istoria nu ține întotdeauna cont de reputație.
52 de ani
Atât a așteptat RD Congo pentru a reveni la Cupa Mondială.Ultima apariție a congolezilor la turneul final avusese loc în 1974, pe vremea când țara se numea Zair, Richard Nixon era încă președintele Statelor Unite, iar până la nașterea lui Cristiano Ronaldo avea să mai treacă un deceniu. Poate tocmai de aceea egalul cu Portugalia a fost sărbătorit ca o victorie.
Primul gol
În minutul 45+2, Yoane Wissa a înscris primul gol din istoria RD Congo la o Cupă Mondială. În tribunele din Houston, mica galerie congoleză a produs probabil cel mai mare raport entuziasm-număr de suporteri al întregului turneu. Mulți dintre cei prezenți au descris momentul drept „istoric” și „legendar”, iar imaginile cu sărbătoarea de după meci au devenit rapid virale.
Există o tendință de a privi echipele africane prin prisma surprizelor pe care le produc. Poate că ar trebui să începem să le privim și prin prisma fotbalului pe care îl joacă. Dacă șutului lui Bakambu din repriza a doua ar fi fost cu câțiva centimetri mai precis, Portugalia pleca la vestiare fără niciun punct.
Șase Mondiale și o după-amiază complicată
Cristiano Ronaldo a egalat recordul lui Messi de participări la șase ediții ale Cupei Mondiale. Doar că aniversările sunt mai plăcute atunci când vin la pachet cu o victorie. La 41 de ani, Ronaldo continuă să sfideze logica biologică, doar că fotbalul are un mod foarte particular de a trata legendele: nu le oferă reduceri, nu le acordă privilegii și nu le garantează finaluri fericite.
Pe stadionul din Houston, apărarea congoleză l-a tratat exact cum tratezi orice atacant periculos: fără respect excesiv și fără emoții inutile.
10
Acesta este numărul de goluri marcate de Harry Kane la turneele finale ale Cupei Mondiale. Cu dubla reușită împotriva Croației, atacantul lui Bayern l-a egalat pe Gary Lineker în fruntea clasamentului marcatorilor englezi la Mondiale. Este una dintre acele statistici care par inevitabile. De aproape un deceniu, fiecare record ofensiv important al Angliei ajunge, mai devreme sau mai târziu, în proprietatea lui Kane.
4-2, dar cu palpitații
Dacă ai citit doar rezultatul, ai putea crede că Anglia a avut o seară liniștită. Nu a fost cazul. Croația a revenit de două ori pe tabelă, iar la pauză scorul era 2-2. Fanilor din Albion le-a reapărut sentimentul familiar că lucrurile se complică exact când nu ar trebui. Este una dintre constantele fotbalului englez.Indiferent cât talent există pe teren, indiferent cine este selecționer, indiferent câte goluri marchează echipa, suporterii găsesc mereu motive să se teamă. Poate că aceasta este adevărata tradiție națională.
Minutul 95
Ghana și Panama păreau condamnate la un 0-0 pe care nimeni nu avea să și-l amintească peste o săptămână. Apoi a venit minutul 95. Yirenkyi a marcat golul victoriei pentru Ghana, iar un meci care părea destinat uitării a intrat instantaneu în categoria celor despre care se va spune: „Ai văzut finalul?” Aceasta este una dintre marile calități ale meciurilor de la Mondiale. Uneori îți cer răbdare. Alteori îți oferă recompensa exact când te pregătești să schimbi canalul.
Cea mai zgomotoasă victorie
Columbia a învins Uzbekistan cu 3-1. Dar rezultatul spune doar o parte din poveste. Dacă Mexicul a adoptat naționala Columbiei drept a doua sa echipă favorită la acest turneu, atunci Estadio Azteca a oferit una dintre cele mai colorate atmosfere de până acum: steaguri galbene peste tot, tobe, cântece… Și sentimentul că fiecare atac columbian este începutul unei sărbători.
Luis Díaz și moștenirea generației noi
În urmă cu câțiva ani, orice discuție despre Columbia începea și se termina cu James Rodríguez. Astăzi începe cu Luis Díaz.Atacant pe care Liverpool l-a cedat incredibil de ușor la Bayern a oferit un gol și o pasă decisivă împotriva Uzbekistanului și a confirmat ceea ce fotbalul sud-american știe deja de ceva vreme: Columbia a schimbat generația fără să-și piardă personalitatea.
O zi despre reveniri
Poate că acesta a fost firul invizibil al zilei. RD Congo a revenit la Mondiale după 52 de ani. Cristiano Ronaldo a revenit pentru al șaselea său turneu final. Croația a revenit de două ori în meci înainte să cedeze. Ghana a revenit în minutul 95. Iar Columbia continuă să revină, generație după generație, fără să-și piardă identitatea. Norocul ei a fost de data aceasta n-a mai trebuit să dea piept cu niște băieți pe care îi cheamă Gică, Ilie, Florin, Adrian…
PS: excelent titlul celor de la flashscore.com !!!
