O societate aşa de închisă ca cea japoneză a primit organizarea JO 2020, un risc în sine chiar şi fără pandemie. Acum, odată cu valul 4 (nu ştiu cât e la ei), japonezii se dau în stambă cu o listă interminabilă de restricţii pentru toţi cei care participă la JO, de la atleţi până la jurnalişti. Nu au învăţat nimic de la organizatorii RG 2020. Nimic.
Unele reguli sunt inspirate mai degrabă din playbook-ul FBI/FSB, cu obligativitatea menţinerii GPS-ului în funcţiune tot timpul şi monitorizarea tuturor, cu ferestre de 15 minute pentru eventualele cumpărături, oameni de securitate la intrările hotelurilor, trasee bine definite, stat mult în cameră (dar fără prezervative!). O nebunie de Big Brother! Dar cel mai tare mi s-a părut încurajarea populaţiei să fie vigilentă, să fotografieze (Link afiliat) şi să raporteze prezenţa oricărui străin suspect pe stradă. Îmi este milă de expaţii de acolo, ce frecuş va fi pe ei.
Şi, ce să vezi, nici măcar nu a început întrecerea când a apărut primele 10 cazuri de Covid19. Cu o săptămână înainte de deschidere avem deja 10 bucăţi, cine ştie câte alte or mai fi. Şi dacă e să ne luam după activity book-ul japonezilor, cei care sunt depistaţi pozitivi sunt trimişi acasă, atunci am impresia că principala miza a acestor Jocuri Olimpice va fi nu să îţi depăşesti adversarul ci să rămâi Covid Free. Că încet – încet vei ajunge să concurezi singur 🙂
Să mai vorbim de faptul că Jocurile Olimpice disputate pe arene goale sunt ca nunta fără lăutari?
