Ori una, ori alta. Că îmi este greu (dar nu imposibil) să cred că cei de la UEFA sunt şi una şi alta.
Dacă TAS are dreptate atunci înseamnă că cei de la UEFA fie nu au ştiut ce să facă cu probele, fie au “sărit” deliberat una-alta astfel încât dosarul să fie trântit de judecători.
Oricum ai lua-o, Financial Fair Play s-a dus, e doar o amintire. Ce trupă se va mai sinchisi acum de FFP când pot invoca lejer precedentul Man City?
Care echipă nu va găsi vreun srl obscur să-i sponsorizeze cu 100 de milioane de lire … poziţionarea siglei pe beţele de la fanioanele de la marginea terenului? Chiar nu se găseşte vreun srl să plătească 50 de milioane de lire pentru exclusivitate pe jambiera magazionerilor?
Se vor găsi, din ce în ce mai multe entităţi vor face din FFP o cârpă bună de şters pe jos.
Vă las cu un fragment din partea 1 a serialului “Manchester City Exposed: Bending the Rules to the Tune of Millions” din Der Spiegel, 2018. Investigaţia de presă de la care a pornit totul.
“The deficit is due to RM (eds: a reference to Roberto Mancini) termination. I think that the only solution left would be an additional amount of AD (eds: Abu Dhabi) sponsorship revenues that covers this gap.”
In that email, Chumillas essentially revealed that his club does business a bit differently than regular football clubs. (…)
But Manchester City is no normal club. Costs and debt? None of that matters. And should a shortfall emerge, sponsors from the owner’s home country simply send more money over. Penalties are only for those who get caught. To dodge UEFA sanctions, Man City management came up with a few creative proposals. “We could do a backdated deal for the next two years (…) paid up front,” suggested club executive Simon Pearce. CEO Ferran Soriano, meanwhile, suggested having sponsors pay the team the contractually obligated bonus for winning the FA cup — even though Man City hadn’t won.
Capitolul 1, Capitolul 2, Capitolul 3, Capitolul 4.
De citit şi de luat o lămâie.
