Diseară avem Atletico Madrid v Olympique Marseille, finala Europa League 2017-2018, o finală oarecum neaşteptată.
Atletico era printre favoritele la câştigarea UEL dar apariţia lui OM este surprinzătoare: vorbim totuşi de echipa care a terminat pe 5 în Ligue 1 2016-2017.
Cum au ajuns aici
Atletico Madrid a început sezonul european în Champions League, într-o grupă relativ lejeră, cu Chelsea, AS Roma şi Qarabag. A luat puncte de la Roma, a pierdut puncte la Chelsea dar câlcâiul lui Simeone a fost Qarabag: două egaluri cu echipa sponsorului i-au trimis pe locul 3 şi de acolo în UEL.
Embed from Getty Images
Renăscuţi din fumul petrolului azer, Griezmann şi ai lui au dat scor de maidan lui Copenhaga (5-1), lui Lokomotiv (8-1), după care s-au chinuit cu Sporting (2-0, 0-1, în Portugalia a venit şi singura înfrângere, de altfel).
Semifinala a avut-o cu Arsenal şi au beneficiat din plin de impotenţa bâieţilor lui Arsene, care au reuşit cu chiu, cu vai, să marcheze doar un gol în cele 180 de minute.
Şi uite aşa Simeone mai ajunge într-o finală europeană, a patra, în şapte sezoane cu Atletico Madrid. Până acum are o UEL câştigată în 2012 şi două finale de UCL pierdute cu Real (2014 şi 2016).
Olympique Marseille a început sezonul european devreme, la sfârşit de iulie 2017 (onoare rezervată celor ce vin de pe ultimul loc eligibil).
În tururile preliminare a trecut lejer de Oostende (4-2) şi Domzale (4-1) dar în grupă a fost de o mediocritate perfectă (linie de clasament 2-2-2) calificându-se datorită încăpăţânării lui Guimaraes din ultima etapă (1-1 cu turcii de la Koniaspor).
Embed from Getty Images
În eliminatorii şi-a reluat parcursul bun, scoţând pe Braga cu 3-1, pe Bilbao cu 5-2 şi pe Leipzig cu 5-3. În semifinale au avut nevoie de prelungiri pentru a o scoate pe Salzburg (2-0, 0-2), după un meci în care au fost călăriţi de austrieci.
De remarcat faptul că OM a fost imbatabilă pe teren propriu, cu 8 victorii şi un egal în 9 meciuri, şi varză în deplasări: o victorie, 3 egaluri şi 5 înfrângeri.
Echipele
Simeone nu are nici o problemă de lot, singura chestiune fiind dacă va juca cu Juanfran fundaş dreapta sau îl va prefera pe Vrsaljko. Altfel, Oblak – Luis, Godin, Savic, Juanfran – Gabi, Niguez – Koke, Correa – Costa, Griezmann, este clasicul 11 cu care sunt aproape sigur că va intra diseară Atletico.
Embed from Getty Images
Nici Rudi Garcia nu are probleme de lot, singurele semne de întrebare fiind Rolando şi bătrânul Mitroglou. Dar au OM are bancă pentru poziţiile astea.
Garcia nu e la fel de rigid ca SImeone când vine vorba de aşezare în teren: în UEL a jucat în cinci distribuţii diferite! Astfel, sfertul cu Leipzig l-a jucat în 3-4-2-1 (ambele manşe) iar semifinala cu Salzburg în 4-2-3-1. Francezul schimbă distribuţia în funcţie de adversar şi sunt curios cum va intra diseară: 4-2-3-1 sau 4-3-3 ofensiv pentru a depăşi cvartetul Gabi-Niguez-Savici-Godin?
Embed from Getty Images
Meciul
Atletico este clar favorita acestei finale: experienţa superioară, echipă de UCL, peste Real şi imediat sub Barca în campionat, defensiva legendară condusă de Godin sunt câteva motive.
OM nu are nimic de pierdut aici, nimeni nu se aşteaptă, realist vorbind, ca francezii să câştige. Şi, tot realist vorbind, acest lucru e în avantajul lor: scăpaţi de presiunea rezultatului mă aştept la o prestaţie mai agresivă, mai avântată, cu măcar un gol în poarta lui Oblak.
De urmărit
Griezmann – încă o şansă pentru francez să arate că e un jucător de meciuri mari. În 2016 a marcat în finala UCL, e mare favorit să înscrie şi diseară.
Payet – bijuteria lui OM, un jucător a cărui prestaţie depinde de starea psihică în care se află. În zi bună, cred că îi scoate la pensie pe Godin-Savic.