Poate cea mai frumoasă Cupă Mondială din ultimii 20 de ani s-a terminat aseară într-un mod absolut normal, cu victoria Germaniei.
Ce am văzut.
Germania a fost torpilată încă de la încălzire de vestea că unul dintre vârfurile triunghiul de bază nu va putea evolua. Khedira s-a accidentat pe când se pregătea să dea în clocot şi a fost înlocuit de mai tânăra şi neexperimentata sa rezervă, Kramer. Efectul? Germania a trecut la faza defensivă, fără prea multe riscuri, mai rezervaţi în a ataca Argentina. Şi mai ales, mai atenţi la Messi. Lavezzi şi ai lui au simţit momentul şi au decis să joace şi ei ceva fotbal, pentru prima oară la acest Mondial.
Din melanjul ăsta a ieşit un meci parţial agreabil cu câteva faze la ambele porţi, moment speculat la maxim de doi oameni care în mod normal îi vezi pe la coada listei de calificative: Demichelis şi “dom’ profesor” Boateng. Împreună cu colegii de linie, Garay, respectiv Hummels, ei au fost cei mai buni oameni de pe teren.
Nemţii au mai încercat câte ceva la fazele fixe dar cum bara s-a opus, s-a intrat în prelungiri – moment numai bun pentru un nou record: Gotze marchează şi trimite titlul la Berlin, fiind prima rezervă care marchează într-o finală de Campionat Mondial.
Şi uite aşa s-a mai terminat o ediţie de Campionat Mondial şi dacă nea Vanea ar mai fi fost în viaţă aş fi aşteptat cu mare nerăbdare volumul: Brasil 2014.
