Ca intro am avut un West Ham vs Chelsea, o partidă care era numai bună pentru ca Benitez să culeagă 3 puncte. Apărare părea că are, Torres (bestia nera cu 6 goluri în 6 meciuri împotriva celor de la WH) mai trebuia convins să presteze. Şi, parafrazând o celebră zicere, “la pauză fanii lui Chelsea erau fericiţi”: Mata fructificase assist-ul lui Torres, câteva ocazii ratate, Atkinson la post şi Benitez răsufla. După pauză a venit momentul adevărului pentru defensiva lui Rafa: Ivanovic a ratat la ambele goluri ale ciocănarilor iar A. Cole a pus bomboana pe colivă la al treilea. Mai notăm că Torres şi-a făcut norma de ratări mari (două) iar West Ham a fost echipa cu cele mai multe şuturi pe poartă în acest weekend (9).
După câteva minute a început şi grosul etapei:
Arsenal vs Swansea a fost meciul a cărui final l-a adus pe Arsene în situaţia să nege o eventuală demisie. Swansea a jucat foarte bine, compact (Arsenal a tras de doar 5 ori pe poartă, Cazorla fiind responsabil pentru 4 dintre ele) şi a fructificat pe final prin cel mai în formă jucător al lor, Michu. Arsenal se zbate pe 10, Swansea e în 3 puncte de locurile de EL.
Fulham vs Tottenham părea un meci echilibrat până în pauză. Părea pentru că după, Sandro şi Defoe cu o dublă l-au făcut să arate ca o formalitate pentru Spurs.
Liverpool vs Southampton a fost mai clar decât o arată scorul, 1-0. Liverpool a avut tot timpul meciul în mână şi mare păcat de suita de ratări. Ca idee, raportul şuturilor pe poartă a fost 19-1, recorduri pentru ambele echipe în acest sezon.
City vs Everton pleca de la ideea că “Everton înscrie în prima repriză”. Aşa a şi fost, Fellaini reuşind din două încercări să bage mingea în poartă. City a revenit rapid prin Tevez (penalty făcut de Fellaini) şi apoi meciul a intrat în conservare. City a părut destul de plată în joc şi Mancini are la ce se gândi în perspectiva unei săptămâni de foc, cu meci la Dortmund pentru o eventuală calificare în EL şi apoi derby-ul cu United.
QPR vs Villa era/trebuia să fie meciul primei victorii pentru ‘Arry pe banca Rangerşilor. Şi contextul era bun, Villa nu era în cine ştie ce formă şi în plus, venea cu o lista lungă de indisponibili. N-a fost să fie şi uite cum au trecut 15 meciuri fără ca cei de la QPR să bată măcar odată, pe cineva. Dar când ai un fundaş (Bosingwa) care nimereşte doar o centrare din nouă, parcă nu mai e de mirare.
WBA vs Stoke a fost revelatorul pentru trupa lui Clarke. Stoke a jucat ce ştie şi a plecat cu toate cele trei puncte, chiar dacă a fost trupa care a tras cel mai puţin pe poartă (2 din 5).
Seara a fost momentul în care am văzut cam cum poate arăta o posibilă campioană a Angliei. Mai exact o trupă cu o apărare franjuri, dar cu puterea (trademark, de acum!) de a reveni. Şi nu o dată, ci de două ori. Şi Reading l-a avut pe Shorey care a făcut 8 faze de poartă (2 assist-uri), jucătorul cu cele mai multe într-un meci din sezonul ăsta. 3 goluri marcate în 24 de minute e peste ce a făcut ‘Villa în 95 (37 de minute) în faţa lui United.
Duminică am văzut victoria lui Norwich asupra lui Sunderland, un meci cam într-o singură direcţie. Sunderland a tras mult la poartă dar de departe şi departe (9 şuturi din afara careului, doar 3 pe spaţiul porţii). Plus, au greşit 108 pase – top etapa asta.
Diseară avem Newcastle vs Wigan unde aş zice că Wigan are o şansă.
Mai jos aveţi prestaţia unei trupe ce îşi doreşte să fie campioana Angliei.
