Odată cu căderea Rangers-ului, şi intrarea lui sub administrare judiciară, s-au deschis şampaniile alea bune în cealaltă jumătate a oraşului Glasgow. Sau mai degrabă butoaiele de uischi. Gagurile nu au întîrziat să apară (british style):
“I’m a Celtic fan, but I just want to express my sadness about the boys in blue going into administration,” goes one. “Such a great club, with such a proud history, such wonderful players and such fantastic supporters. All the best to everyone at Portsmouth Football Club.”
Însă, ar mai fi Celtic ceea de acum fără adversarul ei cel mai de temut? Fără rivalitatea care (pînă la un punct) o defineşte?
Tom Williams are un articol interesant despre chestiunea asta: “To suggest that Celtic could carry on regardless without their old rivals is like claiming that Othello would be the same play if Iago or Othello were abruptly scratched from the script.”
