La 5 zile după ce a făcut un cash-in consistent, americanul care a preluat Liverpool se dă rotund şi îşi exprimă consternarea faţă de “inconştienţa” cu care Chelsea cheltuie movile de bani pe transferuri. Trecînd peste “detaliul” că el este principalul beneficiar al inconştienţei lui Abramovic, John W. Henry se dă îngrijorat de posibilitatea ca echipe ca Chelsea să eludeze mult aşteptatele reguli de fair-play financiar. Mai ales că nu a omis să explice cum a negociat el astfel încît Chelsea să plătească pe Torres echivalentul lui Caroll plus 15 milioane de lire.
În plus, în interviul acordat The Guardian, face apologia filosofiei pe care o va implementa la Liverpool, filosofie care se bazează pe metodele unui antrenor de baseball (pentru curioşi, metodele sunt descrise în Moneyball: The Art of Winning an Unfair Game de Michael Lewis).
Două aspecte mi-au atras atenţia: 1. metodele respective prevăd evaluarea jucătorilor strict după performanţele pe care aceştia le au şi mai puţin după rapoartele scouterilor (s-a inventat apa caldă şi în USA). Mă întreb ce fel de performanţe au fost luate în calcul pentru Caroll cînd au semnat cecul de 35 mil £. Să fie cele cîteva arestări? Să fie maxilarul rupt al unui coleg de echipă? Să fie accidentarea căpătată la 5 dimineaţa, cînd a căzut de pe scaun de atîta “apă plată”?
şi 2. Cu metodele lui, domnul antrenor de baseball a reuşit performanţa să nu meargă mai departe din liga lor locală – adică în post-season playoffs. Aşa că nu ştiu cum sunt suporterii lui Liverpool dar cred că un loc 6-7 în campionat nu i-ar mulţumi pe deplin. Sau?
