La sugestia amicului Daniel mă voi opri pentru o secunda şi asupra isprăvilor de arme a celui care este căpitanul naţionalei de fotbal.
Contextul: o friguroasă seară de joi. O crîncenă partidă de fotbal.
Momentul: stătea să se împlinească o oră de mingicăreală fără finalizare.
Personaje: un dîrz roman (din legiunea Bari) şi un mîndru şi înflăcărat pui de dac. Coborît, parcă, direct de pe Columna lui Traian.
Filmul evenimentelor: e scurt. Aplicînd binecunoscutele concepte tactice dacice (şi mai tîrziu româneşti), puiul de dac se poziţionează în spatele romanului şi îi aplică o fulgerătoare lovitură de pumn. Experienţa îşi spune cuvîntul. Dîrzul roman se prăbuşeşte la pămănt, cu faţa năclăită de sînge.
Epilog: 4 săptămîni pe bară. Timp berechet pentru perfecţionarea tehnicii.
PS. Mutule, lasă cluburile şi hai pe teren să ne arăţi ce poţi. Nu de alta dar te-a depăşit Chivu. Şi aici.
multumesc pentru promptitudine.
si pentru obiectivitate.
am vazut la stiri declaratia lui de dupa meci si nu pot sa nu observ asemanarea (cel putin la inflexiunile vocii) cu imnul nostru: http://www.flickr.com/photos/53984167@N08/4995279189/
Daaa! Mai ales la inflexiuni. Oricum, sa-ti fie rusine, Cristian Chivu!