A fost o ediţie extrem de reuşită, una dintre cele mai reuşite ediţii din ultimii ani.
Se pleca de la premisa că Tadej Pogacar e de departe principalul favorit, singurul semn de întrebare, mic, era cât îl va ajuta echipa. Una care nu mustea de oameni de valoare dar era special croită pentru Pogacar.
Şi slovenul a început în forţă punând un avans de peste vreo câteva – nu multe – zeci de secunde după prima săptămână de tur, grosul avansului venind din bonificaţii. Not great, not terrible.
Între timp, Jumbo Visma colectase 2 etape prin Wout Van Aert, purtase un pic şi tricoul galben (tot belgianul) iar Primoz Roglici şi Jonas Vingegaard erau în top 10, spre confuzia celor de la UAE care nu ştiau cine este cu adevărat “omul de general” al olandezo-norvegienilor.
Dar a venit căţărarea de pe Col du Granon Serre Chevalier unde Jonas Vingegaard a dat pedale serioase pe ultimii kilometri şi a reuşit să-l rupă pe Pogacar. Slovenul a acuzat căldura dar şi altitudinea, se pare că nu funcţionează cum trebuie la +2000 metri altitudine. 2 minute şi ceva secunde a pus danezul peste sloven, avans care s-a păstrat până la final.
Au fost multe momente memorabile în acest tur dar peste toate stă acel moment în care Vingegaard s-a oprit să îl aştepte pe Pogacar deşi 2 pedale mai încolo ar fi însemnat încă ceva secunde (poate minut) în clasamentul general.
Încă ceva: excelentă strategia celor de la Jumbo Visma! Iar tactic au jucat impecabil, pur şi simplu adversarii nu au avut portiţe să spargă dominarea totală a celor de la TJV. Fără să luăm nimic din meritele lui Vingegaard, TJV a dominat Tour de France 2022 de la un cap la altul.
