Din păcate am cobit înainte de meci şi nu a ieşit: pregătisem felicitările pentru domnişoara Simona Halep dar a trebuit să le pun în folderul ciornelor. Nu-i bai, schimb denumirea turneului şi cred că voi apăsa publish anul ăsta. Că la ce joacă Kerber nu cred că mai durează mult până când Halep va fi number one (de luni va fi pe 2, dacă nu mă înşel). Cu turneele de mare şlem va fi mai greu.
Finala Roland Garros 20017
- A fost o întâlnire între două jucătoare cu un foarte bun plan A, dar fără nici un plan B. Şi dacă la Ostapenko e de înţeles, la Simona nu prea. Nu aspiri la locul 1 mondial şi, eventual, câştigarea unui turneu mare dacă ai doar plan A şi nu ştii/reuşeşti să îţi schimbi jocul în funcţie de adversar.
- Cifrele sunt năucitoare: 54 – 8 raportul la lovituri câştigătoare, 54-10 la erori neforţate, 102 – 94 puncte câştigate. Cu alte cuvinte, mai bine de jumătate dintre punctele câştigate de Simona sunt erorile Jelenei. Puţin, foarte puţin (mult, foarte mult – depinde de perspectivă).
- Apropo de cifrele de mai sus, mi-am adus aminte de ce zicea un nene care urmăreşte îndeaproape fenomenul: “Levin contends that unforced errors are a more revealing statistic for assertive players who can become erratic. “You’ll see that a lot of times when a player like Serena Williams loses a match,” he said. “It’s not usually because she got overpowered; she was the aggressor, but she was making mistakes. So unforced errors are typically a key factor for her when she loses. But when she wins, she’s not winning because her opponents are making mistakes, she’s winning because she’s dominating by forcing mistakes and hitting winners.”
- Incredibil ce noroc a avut Jelena, momentul ăla de la breakul de 3-4 fiind absolut halucinant. Poate tocmai de asta e bine să nu stai în expectativă, la mâna norocului (şi tenisul e un sport care îţi dă posibilitatea asta).
Altfel, Simona a profitat cât a putut de acest RG căci în afara emoţiilor din sferturi a mers ceas. Dacă punem la socoteală şi posibilitatea reaccidentării, eu zic că s-a achitat onorabil de sarcinile trasate de Cahill. Din păcate, nu a reuşit să fructifice momentul şi am din ce în ce mai mult impresia că îi lipseşte acel ceva al campionilor. Bine, nici nu e greu să îţi lipsească acel ceva dacă în jurul tău gravitează oameni care debiteaza stupizenii de genul ăsta: “i-a fost puţină frică de victorie şi deodată se întoarce toată ingineria”.
Uitaţi aici şi spuneţi voi dacă nu cumva asta e o mai mare problemă decât eventuala lipsă de strategie.
În succesiune: “I have been sick to my stomach with emotions. Maybe I wasn’t ready to win it.” – “Am lăsat emoţiile deoparte când am intrat pe terenul de tenis” – “A fost un pic noroc de de partea ei, la nişte linii, şi probabil m-a demoralizat pe mine”.
M-am uitat la conferinţa de presă şi mi s-a părut o fată uşor debusolată, dincolo de inerenta frustrare venită din înfrângere. Pun link-ul de la minutul 5:50, moment edificator, dar merită să o vedeţi integral.
[su_note note_color=”#ffec9c” radius=”4″]Un turneu câştigat, două finale (una de GS), locul II WTA – eu zic că Simona se află la jumătatea unui (alt) sezon bun. Keep on going, ’cause it’s a long way to the top (if you wanna rock’n’roll)![/su_note]
PS: Clar, Zlatan nu e vreun Platon al zilelor noastre dar sfatul ăsta chiar merită atenţie.
