Nu ştiu dacă s-a mai întâmplat ca un singur arbitru să fie la centrul a două semifinale de Champions League, în acelaşi sezon.
Cuneyt Cakır a fost alegerea lui Collina pentru Man City v Real Madrid şi Bayern Munchen v Atletico şi a fost o alegere cel puţin ciudată în condiţiile în care în lotul de elită al arbitrilor îi mai găsim pe alde Mazic, Marciniak, Kuipers, Kassai, Eriksson, Skomina, Rizzoli, chiar şi Ovidiu Haţegan.
Înţeleg că vrea probabil să-l trimită pe Eriksson în finala UCL (şi nu l-a riscat în nici o semifinală) şi pe Cakir la cea de EL (şi de aia nu l-a trimis în semifinalele EL) dar chiar nu găsea un alt arbitru? Iar alegerea turcului s-ar putea să-i iasă pe ochi: dacă la tur să zicem că a arbitrat în nota meciului (nici prea prea, nici foarte foarte) la meciul de la Munchen turcul s-a făcut de baftă.
Mici erori, mari erori, şi impresia că meciul l-a cam depăşit a devenit destul de reală. Aşa că după meciul de ieri seară mai este turcul persoana potrivită pentru finala EL?
Dincolo de erorile din teren mai avem şi tolerarea comportamentului lui Simeone (golănesc, pe alocuri), care atârnă greu atunci când vine vorba de respect pentru un brigada de arbitri. La standardele impuse de Simeone aş zice că Mourinho e un domn distins.
Punem aici – pentru posteritate – cea mai mică greşeală făcută de arbitrul turc.
