“Nu e o zi fericită” zice Perez după ce trupeții lui au ieșit, jenant, din UCL.
Realul a pățit cam ca Chelsea: cu toate cărțile în mână (gol în deplasare, retur acasă, 1-0 la pauză) au rămas acasă. Sau altfel spus, au rămas cu buza umflată, Juventus umflându-le potul de sub nas.
Pe bună dreptate aș zice, pentru că per ansamblu Juventus a fost echipa mai bună, care a știut exact ce vrea și când poate obține acest lucru (asta apropo de “previziunile” comentatorilor care, imediat după ce Real a marcat, au băgat placa cu “Juve trebuie să iasă la joc de acum”. Iaca nu au făcut-o atunci, ci la momentul optim: debutul reprizei a doua. Când și-au îndeplinit și obiectivul, golul calificării).
Clasic, CR7 a fost in anonim (așa cum este el în majoritatea meciurilor mari). Surpriza a venit însă de la ceilalți oameni ai Realului: toți a jucat execrabil, nimic din ce așteptai suporterii lor.
Și uite așa, cel care va ciocni un pahar cu Messi va fi proprietarul de podgorie, un cunoscător, cu numele de Pirlo 🙂
Juventus a revenit printre “the big boys”.
PS: piticul atomic la 17 ani, împotriva lui Juve 🙂
