Mourinho, Pellegrini, Koeman, Van Gaal – e ordinea antrenorilor în Premier League, în acest moment. Şi imediat după vin Wenger şi Pochettino.
La pachet cu lamentările referitoare la calitatea slabă a jucătorilor englezi vine şi frustrarea că ţara care a inventat fotbalul nu are antrenori de valoare. Băi, dar nici unul care să rupă norii (da, SAF este scoţian).
Ei, Thore Haugstad face o scurtă analiză plecând de la o ipoteză: posesia, unealtă mai des întâlnită la antrenorii străini decât la cei britanici. Posesia cea atât de dragă lui Pep, e un lucru destul de dificil de înţeles şi pus în practică de apostolii lui “kick and run/rush”.
Nuanţa apare mai spre final – trebuie să legi posesia şi de eficienţă şi abia apoi ai rezultate.
Oricum, asta e o chestiune relevantă: “Out of the 12 teams that have seen the least of the ball this season, 11 are led by UK coaches. There are 12 UK coaches in the Premier League, meaning that, with the exception of Brendan Rodgers, of Northern Ireland, the eight clubs with the best ball retention are all managed by foreigners.”
Altfel, actualul manager al naţionalei nu a reuşit să găsească o dată comună pentru o cină cu jucătorii naţionalei (pare-se că Hodgson e speriat de zicala “ochii care nu se văd, se uită”).
foto de pe guardian
