Din două una:
– fie o echipă adunată ca oastea lui Ştefan cel Mare – cu arcanu’ de prin restaurante -, neantrenată de o saptamână este mai tare decât campioana en-titre
– fie am asistat la un blăteanu de zile mari, regizat ca la carte: juniori, venim/nu venim, etc
Oricum, cred că singurul lucru adevărat au fost problemele stomacale. Şi efectul lor: s-au căcat pe ea competiţie, s-au căcat pe ea istoria clubului, s-au căcat pe ea mândrie. Şi, evident, s-au pişat pe cei câţiva spectatori care s-au murat timp de vreo 90 de minute. Fără să mai baleieze.
Asa e cand stam sa ne consumam din toate prostiile, si ne concetra prea putin pe ceea ce conteaza cum ar fi antrenamentul.
Ne gandim la basini precum ala e de vina… si tot asa…