i-ar fi trebuit lui Volkan ca să prindă mingea (asta a fost părerea nepoţelei mele) 🙂
Şi nici cu plasa aia nu sunt foarte sigur că ar fi reuşit. Iată că una dintre profeţiile de dinainte de meci s-a împlinit, Volkan e ieşit din formă şi va face erori.
Altfel, gamblerul nostru a intuit bine ce ne pregăteau turcii şi cum şi prestaţiile băieţilor au fost la înălţime, am reuşit o victorie importantă pentru calificările astea. 4-2-3-1 de pe hârtie a semănat de multe ori cu un 5-2+2-1, fie Bourceanu, fie Pintilii îndesind linia de fundaşi. Am aglomerat bine zona centrală, le-am liniştit centrările – merituos meciul făcut de Stancu şi Torje care nu i-au lăsat pe alde Tamaş şi Raţ chiar singuri – şi am tot aşteptat contra. Care a venit cum nu se poate mai bine – final de repriză – pe traseul Tamaş – Marica – Pintilii – Grozav, sau cum să dai gol din 3 pase şi un şut.
Deşi ne-am apărat tot meciul şi turcii au dominat (62-38 raportul posesiei), cifrele comparative per jucător sunt aproape toate în favoarea noastră. Am jucat ce ştim şi am făcut-o bine. Iar turcii au aflat că “în infern şef nu poate fi decat Satana” (aşa cum inspirat a zis Mihai Mironică).
Piţi are 3 din 3 şi dacă reuşim să-i scuturăm pe olandezi aş zice că suntem pe la jumătatea Atlanticului.
