Etapa asta din Premier League a venit la pachet cu o mare surpriză – înfrîngerea lui City la Swansea – surpriză care poate fi catalogată ca momentul de inflexiune în lupta pentru titlu, în Anglia.
Ţinînd cont de programul pe care City îl are în următoarele etape, înfrîngerea de ieri vine cum nu se poate mai prost. Trebuie să îţi vină Chelsea, trebuie să mergi pe Emirates, (ca să nu mai zic de vizita pe Britannia- unde se cam rup oase), şi ai şi un punct în spatele lui United – ei, asta nu e ceva la care Mancini s-ar fi aşteptat. Cel puţin nu în momentul în care aveau 5 puncte peste United şi mergeau ceas.
Cum cîştigarea EL e bună dar nu acoperă pierderea titlului, mă întreb dacă nu cumva Mancini va sacrifica EL în detrimentul PL, mai exact – dacă nu cumva va trimite echipa secundă în meciul cu Sporting (şi dacă iese, bine, dacă nu, nu) urmînd a avea titularii gata pentru Chelsea. Pentru că de la United mă cam aştept să facă aşa.
When the hunter becomes the hunted – zice englezul şi nici nu ştiu cine ar fi acum “the hunter” sau “the hunted”.
“We know this can happen. United can go top. It’s important for my players to lift themselves. I think they can do that.”
Mancini e degeaba la City. La ce lot are, ar fi trebuit sa aiba lejer 3-4 avans fata de United.