0-0.
Băieţii au reuşit încă o necalificare de mare efect, de data asta jucînd pe stadionul “pe care l-am/l-au aşteptat o viaţă”.
În timp ce la Zenica arbitrul mai avea puţin şi dădea afară toată echipa Belarusului, la Bucureşti, Tătăruşanu dădea un exemplu de cum se poate degaja după 100 de paşi.
Meci prost, diferenţă mare de valoare, cam aceeaşi atitudine. Dacă pe francezi îi înţeleg, mi se pare inexplicabilă pasivitatea naţionalei în ultimul sfert de oră.
– Pentru cine ştie să numere, stop cadru la min 1:16.
– Mitran a avut viaţă grea cu comentatorul TVR. Exaltat puţin – to much uischi? – domnul avea idei puţine idei şi fixe. De ce au fluierat oamenii la final? Dilematic…
– Cadru mai larg cu Bănel zîmbind. Reporteriţa: “Destul de trist, după o atmosferă tristă”. Parol!
Ah, gazonul.
