Sîmbătă am fost la o nuntă. Pe la 23.30 l-am atenţionat pe chelner că paharul meu de uischi e fisurat şi i-am cerut imperios să îi facă un refill. Cu un zîmbet larg, mi-a răspuns: “Ehe… după ora 23 trebuie să dăm cu cinci-ul pentru un uischi. Dar se rezolvă.” Şi s-a rezolvat 🙂
În seara asta, hoarda de echipe româneşti atacă grupele Europa League. Cinci trupe, care mai de care cu pretenţii, ifose şi vise de prea-mărire.
Prima intră Vasluiul cu Sparta Praga. Anul trecut parcă s-au împiedicat de Slavia. Ce o fi anul ăsta… doar Wesley ne poate arăta. Greu.
Valul 2: Dinamo la Vorskla şi Gaz Metan la Austria Viena. Dinamo pare pe un fel de val (de ăla mic … de pahar cu apă de la robinet) aşa că e posibil să nu vină cu traista goală. Posibil, nu probabil! Gazul îmi pare în vînă să scoată ceva la austrieci. Dacă nu un egal cu goluri poate o înfrîngere la un gol.
Valul 3: Steaua la CSKA Sofia şi Rapid la Slask Wroclaw. După tevatura cu blatul, abia aştept să vad prestaţia trupeţilor lui Levy. Teoretic meci uşor pentru Steaua şi posibil prilej de urcat pe maşină pentru don Giginho. Practic… (şi la Sibiu părea uşor 🙂 ). Cînd am văzut că Rapidul a picat cu nişte polaci, mi-am adus aminte de celebra dublă cu alţi polaci care veneau la stadion cu tramvaiul. Şi care i-au uscat pe ai noştri. Parcă era tăticul antrenor sau mă înşel? Dificil de scos punct/puncte.
În concluzie, deşi avem şanse mari să scoatem mai puţine puncte de cîte găseşti pe o gărgăriţă, eu zic aşa: Băieţi, să dăm cu cinci-ul!
