Sibiu, 23 iulie 2011. După 15 ani, (aproape ca în Dumas tatăl) fotbalul din Sibiu şi-a pus costumul ăla bun şi a debutat în prima divizie. Ce nebunie, ce iureş! Başca, adversarul era cea mai titrată echipă a României, Steaua.
Atmosferă:
– muzica de pe stadion: am început cu Engel şi am continuat cu Beautiful Day. Şi da, doar Rammstein şi U2 în playlist! Încă puţin şi se ajunge ca pe stadionul favoriţilor mei din Germania. Ceea ce nu poate decît să mă bucure!
– în peluză s-au strecurat şi admiratori ai Stelei. Care, pătrunşi de fericire, au ţopăit frenetic la golul favoriţilor. Din fericire pentru ei, tribuna i-a tratat cu condescenţă şi în afară de cîteva priviri piezişe nu s-a întîmplat nimic. Însă la finalul meciului s-a auzit o voce şugubeaţă: “Na, mă! Hai Steaua! Hă hă hă….”
– concluzia tribunei: “Băi, dacă nu ne era aşa de frică, îi băteam pe ameţiţi ăştia!“. Nu pot să îi contrazic 🙂
Despre eveniment în sine nu prea am ce spune. Analiza tehnico-tactică a meciului s-ar putea rezuma la: “Breee, ăştia joacă cu o minge medicinală!?”
Esti din Sibiu? 😀
Nu, dar locuiesc de cativa ani aici. 🙂
Sa joace asa de determinat si cu CFR si-mi scot palaria in fata Sibiului. Sper sa-i ajute acest punct muncit cu Steaua in evitarea retrogradarii, dar am mari rezerve. Noi sa fim sanatosi! 🙂
Nu stiu ce va fi cu CFR -ul (chiar, de ce neaparat cu CFR-ul?) dar pana una alta punctul ala cu steaua e neimportant pe langa cele 3 cu astra 🙂
Ramane vorba tribunei.