Cam așa sintetizează Vidic poziția lui United după intensul meci de miercuri seara.
A fost cel mai tare meci al sferturilor Champions League (așa cum era și de așteptat) dar nu și pentru TVR. Într-adevăr, pe Nou Camp s-a jucat efectiv o idee mai multe minute, parcursul mingii parcă a fost mai fluid dar să preferi o execuție publică în locul unui meci de fotbal e destul de ciudat. Chiar și cu alde Lucescu și Raț (mai nou cunoscut ca “Spune, bă, că am luat două goluri din cauza ta!”) în trupa pe post de sparring partner.
Cu dispuneri aproape în oglindă 4-4-2 (Chelsea) vs 4-4-1-1 (United), o bună parte a meciului s-a jucat la mijloc nici una dintre echipe nereușind să se impună cu adevărat. Chelsea încă suferă din cauza schimbării sistemului pentru a-l introduce pe Torres și încercarea lui Ancelotti de a aglomera centrul prin intrările lui Ramires și Zhyrkov nu a dat rezultate. Îmi pare că Chelsea a fost cu adevărat periculoasă abia cînd a dus mingea în lateral. United a jucat fără un mijlocaș defensiv de meserie și cu Rooney în spatele lui Hernandez. Poziție în care dă cel mai bun randament (vezi și venirea de la gol).
Schimbările lui Ancelotti au modificat cursul jocului și, după minutul 70, 4-3-3 -ul lui Chelsea a crescut presiunea. După cîteva minute de derută, United a schimbat Berbatov la Hernandez, l-a dus pe Rooney în stînga după Essien (mutat fundaș dreapta după intrarea lui Mikel) și l-a adus pe Park în centru rezolvînd cumva situația.
Impotența din finalul meciului și penalty-ul neacordat nu au făcut decît să închidă o seară tristă pentru londonezi.
În final aș mai zice că United l-a regăsit pe Carrick. Sau viceversa. Man of the match pentru United, mijlocașul a făcut cel mai bun meci al sezonului fiind cu adevărat omul cu pasele și cu intercepțiile. A fost excelent atît în jumătatea proprie cît și în jumătatea londonezilor. În plus, marcajul discret dar eficient la Lampard a făcut ca vestitele veniri din linia a doua ale londonezului să fie sublime dar să lipsescă cu desăvîrșire. Dacă mai punem și pasa spre Giggs – de la gol – avem imaginea unui meci aproape perfect pentru nr. 16.
Mențiune specială pentru bătrînul Van der Saar. Cel puțin două parade de excepție, ireale.
Links:
Galerie foto de la The Guardian. Merită văzută!
Declarațiile antrenorilor și căpitanilor. Eu nu am înțeles mare lucru din ce a zis Terry 🙂
