Pentru prima oară în ultimii doi ani, Sir Alex Ferguson începe un meci cu aceiași formulă cu care îl începuse pe precedentul. Și cel puțin pînă la pauză se pare că a fost o decizie inspirată.
Nu îmi amintesc penultimul meci în care Scholes și Carrick să înceapă împreună în mijlocul lui Manchester United. De obicei unul dintre ei e flancat de un mijlocaș cu profil mai defensiv (Anderson sau Fletcher). De data asta Fletcher a fost trimis în dreapta ca să îl liniștească pe Cole (și într-o bună măsură a reușit). Și dovadă că Ferguson a gîndit bine mutarea, prima repriză i-a aparținut lui United. Cei doi mijlocași au reușit să se impună în fața perechii adverse și să dicteze cursul jocului, iar cu excepția unor contraatacuri firave Chelsea nu a periclitat defensiva lui United.
Marea problemă a lui Chelsea – schimbarea sistemului pentru a îi face loc lui Torres – s-a vazut și în acest meci. Fără un mijlocaș defensiv de meserie, spațiul dintre Lampard-Essien și Terry-Luiz e de cele mai multe ori foarte mare. Și, fie Rooney (care a coborît des să își ia mingile), fie Nani (venit din bandă spre interior) au creat fazele ofensive importante ale lui United. Faza golului lui Rooney e grăitoare în acest sens.
Repriza a doua a fost diferită și pentru că Chelsea a fost mult mai determinată iar United a căutat contraatacul decisiv. Cum Scholes si Carrick nu au mai avut aceiași eficiență ca în prima repriză, contraatacul nu a mai venit. În schimb, Chelsea a reușit să marcheze în urma unei faze fixe și să beneficieze de penalty-ul care le-a adus și meciul.
În concluzie, United a crezut că poate rezolva meciul schimbînd registrul tactic după pauză. Chelsea e cam pe lîngă cînd vine vorba despre dezvoltarea jocului și rămîn cu speranța în fazele fixe.
Ce mai rămîne după meciul ăsta e arbitrajul mult sub nivelul meciului și mult sub nivelul, în general, al arbitrajului din EPL. Și e al treilea an consecutiv în care Chelsea – United este influențat (decisiv, după unii) de arbitraj.
foarte greu mai pierzi 🙂
a fost un biet meci cu echipa de pe locul 5, aflata la 15p in spate. a fost 1-1 la reprize si era nedecis daca eram la box. jucam fotbal, deci putea sa fie 3-1 sau 1-4.
la penalty s-a vazut ca Smalling mai are de crescut, oricum Vidic era sa-l bata de mai multe ori in timpul meciului :).
il remarc si pe mai vechiul tau amic – Evra, care a crezut ca fundasul gunoier de la chelsea n-o poate baga-n ate veci si l-a cam lasat sa suteze.
in concluzie, nu sunt de partea celor care cred ca arbitrajul a influentat rezultatul.
p.s. reformulez: Smalling mai muuuuuuult de crescut – http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/3443653/Manchester-Utd-defender-Chris-Smalling-throws-party-after-defeat-at-Chelsea.html
Deh… o fi un biet meci cu o echipa care are 2 campioni europeni ca titulari (unul dintre ei si campion mondial)? Cu o echipa care tocmai a investit 72 milioane de pounds in minimercato? Biet meci…
Cat despre erorile individuale atat de bine si cinic surprinse de tine nu pot decat sa iti reamintesc ca asta e spiritul lui United. Rafinamentul, eleganta si precizia unui Scholes, a unui Giggs sunt acompaniate de imberbele actiuni ale unor tineri plini de talent care isi cauta propria cale spre succes. Poate ati uitat: ONE UNITED!