Marţi şi miercuri a fost etapă intermediară în Italia şi Anglia.
Cel mai aşteptat meci, City vs United, s-a dovedit până la final o băşină de meci. 2 faze de gol (cît de cît…) şi în rest o luptă surdă la mijlocul terenului. City au arătat uşor panicaţi şi chiar cînd plecau pe atac tot lăsau 3-4 jucători în propria jumătate. Mancini e cu securea deasupra capului şi bănuiesc că speră că un punct i-ar putea prelungi agonia pe banca lui City. “I wanted to win this game, but sometimes it is better to draw than lose, like last year.” Iar ca să îl bagi pe Adebayor în minutul 93, la trecerea timpului, cred că spune totul despre tactica nefericitului italian.
De cealaltă parte, Ferguson a ales o tactică de meciuri de UCL cu un 4-5-1 defensiv, la peşteală. Cu cîteva absenţe importante, cu cîţiva titulari ieşiti complet din formă şi cu două accidentari în timpul jocului, United nu a putut să-i învingă pe “mai zgomotoşii vecini”. Deşi au schimbat vitezele pe sfîrşituri de repriză în căutarea unui gol de 3 puncte, s-a văzut clar că motorul încă dă rateuri.
În rest, Chelsea smulge 3 puncte de la Fulham (un impersonal 1-0), Arsenal bat şi ei pe cineva (2-0 la Wolves) iar Tottenham continuă pasa proastă – 1-1 cu Sunderland.
În Italia consemnăm un reviriment al lui AC Milan. Ajunşi cu cuţitul la os, cei mai vorbăreţi dintre fotbalişti reuşesc să mai producă şi altceva decît declaraţii sforăitoare şi ajută Milanul să învingă Palermo. 3-1 (cu doua goluri în ultimile 13 minute) şi Milan trece pe primul loc. AS Roma se impune acasă cu Fiorentina şi continuă forma bună pe care o traversează de cînd cu înfrîngerea cu Basel. (Sibutramina a jucat dar dacă nici unul dintre jucătorii Romei nu i-a cerut nota 🙂 …)
Inter continuă să se afunde în mediocritate (1-1 la Lecce) şi nu îl văd bine pe don Rafa.
