A început la ora 14.00, odată cu debutul meciului Hibernian v Rangers. Ianis a fost titular și pe la ora 15.13 marca primul lui gol de la revenirea după accidentarea care l-a ținut pe tușă un an de zile. Emoții, lacrimi și bucurie pentru unul dintre cei mai buni jucători români. Sperăm ca Ianis să se transforme dintr-un jucător promițător într-un un lider al generației lui, că material este. Bravo, Ianis!
O fi vreun semn?
Pe la 15.20 o propoziție se auzea din ce în ce mai des prin Ovidiu: ”O fi un semn?”
Seara a venit meciul care putea decide campioana Ligii 1. Unii chibiți făceau deja comparația Arsenal – Farul: FCSB era trupa care venea tare din spate, buget mai mare, lot mai bun. Păstrând proporțiile, un micro City fără Pep amenința poziția unui micro Arsenal cu antrenor.
Și seara a început prost pentru Farul dar a continuat excelent iar la final au devenit, pentru prima oară în istorie, campioni ai României.
Bineînțeles că astăzi au apărut o mulțime de comentarii ”whatabout” gen: ”să vedem noi ce face în UCL”, ”cu lotul ăsta nu face nimic în UCL” șamd. Adevărat, Farul nu are, pe hârtie, cel mai bun lot din Liga 1 așa că titlul ăsta spune multe despre capacitățile lui Hagi ca antrenor.
Vom vedea ce va fi în UCL pentru că, după cum știm prea bine, meciurile de fotbal sunt câștigate de echipe, nu de loturi. Și aici Hagi ar avea de spus un cuvânt, două.
Bravo Farul, bravo Gică Hagi!
