Cel mai greu lucru este să faci lucrurile complicate să pară uşoare. Cam asta a făcut Klopp şi gaşca lui în această primă treime de campionat. Conduc detaşat şi peste 99% dintre microbişti cred că EPL are, deja, un câştigător.
Liverpool
Pare cam pripit să spunem că din acest moment doar Liverpool mai poate pierde campionatul dar până şi statistica ne dă dreptate: din cele trei ediţii de EPL în care echipele de pe primul loc au avut 8 puncte peste locul II după prima treime, de două ori Man United şi odata Man City, în două situaţii liderul a luat campionatul.
Klopp: Who wants to be first in early November?? https://t.co/oSH1kEsIRC
— MinutulsiScorul (@minutulsiscorul) November 13, 2019
Klopp e realist, Liverpool a trecut printr-o perioadă extrem de fastă iar momentele în care jocul nu a mers au fost depăşite în stil de mare echipă: joc mai prost, goluri când trebuie, trei puncte câştigate (vezi meciurile cu Leicester sau Sheffield).
Singura echipă care le-a luat puncte în acest a fost trupa lui Ole Gunar şi să mai reţinem un lucru: pe 3 ianuarie 2019 a fost ultima dată când Klopp a ieşit învins în EPL, adversarul din etapa trecută fiind cel care a provocat-o.
Manchester City
Impresia generală, după această primă treime, este că Pep (şi trupa lui) au cam obosit. Pe cât de proaspeţi şi în formă sunt cei de la Liverpool, pe atât de blazaţi şi obosiţi par oamenii lui Pep. Ceva s-a rupt, probabil impotenţa spaniolului de a livra UCL nu a trecut neobservată.
Începutul sezonul este departe de a fi prost dar pus în oglindă cu a celor de la Liverpool pare subţire. Trei înfrângeri şi un egal nu sunt un capăt de lume dar faptul că au primit deja 13 goluri (sezonul trecut au primit al 13-lea gol abia la sfârşitul lui ianuarie) e alarmant pentru ei.
În vară, Pep nu a vrut să aducă un fundaş central în plus (Kompany a ieşit), sperând, crezând că Laporte va putea umple golul. Acesta s-a accidentat şi de aici probleme mari, iar faptul că Pep tot încearcă să joace cu mijlocaşi defensivi în centrul apărării nu a dat rezultate. A, să nu uităm şi de fundaşul stânga, altă mare problemă a lui City.
Per total, City nu stă chiar rău după prima treime dar atmosfera este una sumbră.
Chelsea
În vară a venit Lampard şi multă lume se întreba dacă nu cumva e o pălărie prea mare pentru Frankie. Un prieten a fost la supercupă (CHE v LIV 2-2) şi mi-a spus că, deşi momentan nu pare, Chelsea joacă foarte bine, sunt relaxaţi, au nişte relaţii de joc şi se vede că au antrenor.
Au început sezonul mai slab dar şase etape mai târziu, mecanismul lui Lampard s-a reglat şi au urmat 6 victorii consecutive care i-au urcat pe 2, la egalitate cu Leicester.
Pulisici s-a integrat foarte bine (9 meciuri, 5 goluri), Abraham rulează la maxim (10 goluri) şi s-a cam uitat faptul că Hazard a fost la Chelsea. Apărarea e încă marea problemă a lui Lampard – 17 goluri primite (adevărat, 13 în primele 6 etape şi doar 4 în ultimele 6) – dar dacă ofensiva livrează ca până acum, atunci Chelsea va avea un sezon bun.
Tottenham
Spurs a ajuns la un fel de final de etapă, “procesul” început acum vreun an de zile a ajuns să îl calce pe nervi pe Levy. În ultimele două sezoane indicii tehnici ai echipei s-au deteriorat constant şi Poche trebuia să plătească cumva. Doar că perioada e ciudată, fix pe final de pauză competiţională.
O formă de “sezonul trecut e maxim ce putem face” a luat locul mentalităţii de luptător pe care o imprimase Poche la începutul contractului şi, cu toate zvonurile care îi dau plecaţi pe alde Kane sau Ericksen, mă tem că mare lucru nu va mai face Spurs sezonul ăsta.
Mari probleme în apărare, Aurier şi Davies sunt total ieşiţi din formă, lipsă de idei la mijloc (şi parcă şi de implicare), blazare la Kane.
Acum a venit Mou. Cumva, sezonul ăsta pare că va fi sacrificat, cu câteva achiziţii în iarnă şi o schimbare (aproape) totală a echipei din vară. Să vedem dacă portughezul a vorbit serios când a spus că şi-a schimbat stilul.
Surprizele plăcute
Sunt două, la fel de mari. Şi vin de la cele mai bune defensive din EPL.
Leicester a avut o primă treime de campionat perfectă, 8-2-2, cu 29 de goluri marcate – al doilea cel mai bun atac din Premier League – şi doar 8 primite – cea mai bună defensivă. Nici nu se vede că a plecat Maguire, un business excelent făcut de cei de la Leicester. În locul lui a fost promovat Söyüncü, care alături de Evans (să trăiţi, Sir Alex!) sunt centrul celei mai bune defensive din EPL. Sunt acolo, la bătaie, am impresia că vor fi în Top 4 şi de Boxing Day.
Ca mai întotdeauna, una dintre promovate face o primă parte a sezonului excelentă. Acum e vorba de Sheffield United, trupa care a bătut pe Crystal Palace, Everton şi Arsenal (!!!), a făcut egal cu Chelsea şi de abia a pierdut cu cea mai în formă trupă, Liverpool. Un parcurs de excepţie pentru ei, ce se bazează mult de linia defensivă (a doua cea mai bună din campionat) Egan – Basham – O’Connell şi pe sistemul ultra defensiv impus de Wilder (5-3-2 / 3-5-2). So far, so good for the blades, vine perioada aglomerată de la sfârşitul anului, sa-i vedem atunci. Next, e Manchester United.
Dezamăgiri
Tottenham este cea mai mare dezamăgire a acestui început de sezon, secondată de Everton care a găsit cu greu soluţii pentru linia ofensivă, de abia în ultimele 5-6 meciuri reuşind să marcheze mai mult de 1 gol pe meci. Şi asta i-a costat, stau pe 15 în campionat!
