La atât estimează oamenii buni la mate şi finanţe că ar costa retrogradarea lui Leicester.
Aşa că Vichai Srivaddhanaprabha nu prea a avut de ales: pus în faţa unei posibile pierderi financiare de dimensiunea asta l-a demis pe Claudio Ranieri, omul care le-a adus (lui şi clubului) gloria.
Primul care a sărit în sus a fost, cine altul, Jose Mourinho: “Champion of England and Fifa manager of the year. Sacked, That’s the new football, Claudio. Keep smiling amico. Nobody can delete the history you wrote.”
Mourinho a fost şi el demis din postura de campion al Premier League aşa că înţelege perfect prin ce trece Claudio Ranieri, deşi unii îmi şoptesc că Roman e mai bogat decât Vichai şi deci ar fi putut să meargă pe mâna inimii şi nu a buzunarului.
Totuşi, 100 de milioane de lire e mult pentru un club de talia lui Leicester, înseamnă cam 80% din totalul veniturile pe ultimul an fiscal, aşa că pe undeva e de înţeles nevoia lui Vichai de a schimba ceva, orice, pentru a-şi păstra echipa în Premier League. Că s-a îndreptat spre don Claudio ţine de preferinţele personale, deşi nu ştiu cum Mahrez s-a descătuşat la auzul veştii sau Ndidi a devenit unul dintre cei mai buni mijlocaşi la închidere.
Vorba cuiva:
“să fim serioşi, sezonul ăsta Leicester e un pic, nu mult, sub nivelul la care e de aşteptat să joace. Ce a fost sezonul trecut intră în zona “inexplicabilului” aşa că …”
Povestea lor, pe scurt? “Talented, much-travelled players performing at their absolute best, and all at the same time. A simple gameplan. The failure of opponents to adjust in time. A steady hand. Magic. Fairy dust. Luck.”
De citit, ascultat:
Şi… dilly+dong, dilly dong: We are in Champions League!
