Începem tare, cu “finala din sferturi” cum s-ar spune în presa mainstream.
Adevărul este că cine trece de acest sfert are toate şansele (mai puţin alea rezervate ţării gazdă) să bage trofeul în buzunar.
Germania v Italia
Pe de o parte avem echipa care e din oficiu prima favorită la trofeu, de cealaltă parte avem trupa în faţa căreia doar Germania poate fi favorită.
Nemţii au început la ralanti EURO2016, rulind fin peste Ucraina (2-0), Polonia (0-0) şi Irlanda de Nord (1-0), turând puţin motorul cu Slovacia (3-0) – probabil pentru a curăţa toba de eşapament.
Atent la detalii, Low l-a trecut pe Howedes rezervă după primele două meciuri, Kimmich fiind acum fundaş dreapta. Şi, tot după primele două meciuri, Low a realizat că Gotze pe post de vârf e o idee la fel de bună ca cea a lui Pep (cu ţinutul lui Muller pe bancă) şi l-a trecut în linia de mijloc. De unde l-a scos la jumătatea meciului cu Irlanda de Nord şi scos a rămas.
Gomez a prins două meciuri şi două goluri – cred că va fi titular diseară, în spatele lui linia fiind Muller-Ozil-Draxler(Schurlle). Şi clasicul tandem Khedira-Kroos în faţa apărării: Kimmich-Dom’ Profesor-Hummels-Hector. Asta dacă nu cumva Joachim nu pregăteşte vreo inovaţie tactică.
Italia lui Conte a surprins pe toată lumea: cu un 3-5-2 extrem de elastic şi bine interpretat i-au călcat pe gât pe belgieni (2-0) şi i-au trimis acasă pe campionii en-titre, tot cu un 2-0. Între cele două meciuri l-au altoit pe Zlatan şi au pierdut, cu rezervele, în faţa Irlandei.
Au o problemă mare de lot: nici De Rossi (accidentat) şi nici Motta (suspendat) nu sunt disponibili pentru acest meci aşa că nea Antonio va fi nevoit să improvizeze. Dacă De Rossi nu e refăcut până la ora meciului am impresia că Parolo va trece în locul lui, iar Sturaro va lua locul lui Parolo. Defensiva e neschimbată – Buffon – Chiellini, Bonnuci, Barzagli – iar în faţă nu văd de ce Eder şi Pelle nu ar rămâne titulari.
Se anunţă un meci pe cinste, şi asta mai ales pentru că Italia nu mai e acea Italie cu fundul în poartă “1-0 şi mingea în tribune”. Sub Conte au devenit o trupă foarte compactă şi bine organizată, cu un joc excelent pe benzi şi capabilă să se muleze pe stilul de joc al adversarului, speculând slăbiciunile acestuia. (Doar) Cinci lucruri care îi fac pe chibiţi să spună “…dar Italia e Italia”
Franţa v Islanda
E meciul dintre principala favorită a turneului (în ochii bookmaker-ilor, nu ai noştri) şi surprinzătoarea Islandă. Ar trebui să avem parte de un meci extrem de interesant.
Şi mă gândesc că după ce au dat de pământ cu cei trei leuţi, vikingii ar cam vrea să smotocească cocoşul. Şi la felul cum s-au prezentat până acum cocoşeii lui Deschamps nu ar fi exclus.
Francezii au pornit poticnit, cu un 2-1 în faţa României, au continuat cu o victorie smulsă în prelungiri Albaniei (2-0, golurile după minutul 90), egal chinuit cu Elveţia şi o victorie strânsă cu Irlanda (după ce au fost conduşi la pauză). Dincolo de rezultate, jocul este plictisitor, fad şi victoriile de pănă acum sunt datorate lui Griezmann/Payet singurii care prestează câte ceva. Da, da, “colosalul” Pogba face şi el umbră pe teren.
Koman e dat ca accidentat iar Rami şi Kante sunt suspendaţi. Kante ăsta e o pierderea grea, care ar trebui acoperită de Pogba – dacă “galacticul” ar pune puţin osul la treabă.
Islandezii sunt pe val după ce au trimis acasă anemica strânsură a lui Hodorogson. Şi au făcut-o relativ lejer, fără să tremure. În grupă au ieşit pe primul loc după două egaluri cu Portugalia şi Ungaria şi o victorie scurtă cu Austria (obţinută în prelungiri). Au tot lotul la dispoziţie.
Trupă extrem de disciplinată şi, până acum, cu o rezistenţă fizică de invidiat. Nimic de pierdut, totul de câştigat – stare care reprezintă o problemă dificilă pentru advesarii lor. Am impresia că va fi un meci greu pentru arbitru 🙂