Ăsta e cuvântul care mi-a venit în minte în timp ce asistam – uşor siderat, recunosc – la măcelul de pe Allianz Arena.
După anemicul 1-0 din tur, Realul era văzut cam ca un sac de box pe care alde Cheloo, Ribery sau Kroos îşi vor încerca pumnii. Puţinele voci care mai atrăgeau atenţia că, totuşi, Realul este campioana mondială la contraatac erau acoperite de cele care proclamau superioritatea maşinăriei lui Pep, la care adăugau tradiţia meciurilor dintre Real şi Bayern.
Ancelotti a jucat totul pe cartea “dăm gol, goluri” aşa că a intrat şi cu Bale titular. Aşezaţi cam 4-4-2, cu Ronaldo pe lângă Benzema, spaniolii au luat notiţele de la meciul tur: ei cu mingea, noi cu fazele de poartă.
Guardiola a reparat eroarea din tur, Lahm trecut în dreapta şi Muller avansat ca un fel de al doilea vârf, şi a abordat ceva mai avansat meciul. Aşa stând lucrurile, cei doi fundaşi centrali au rămas descoperiţi şi din păcate pentru ei valoarea intrinsecă nu îi ajută.
– cel mai bun portar din lume a avut o seară de coşmar. Şi nu cele 4 goluri primite i-au făcut-o aşa ci intervenţiile caraghioase din prima repriză. În postură de libero, a dat două chifle de erau Ronaldo şi Bale să înscrie cu loburi de la 40 de metri.
– ţăcăneala cerută de Pep i-a alienat pe jucătorii lui Bayern. Doar Robben şi parţial Ribery au mai încercat să ţină mingea, să facă un dribling, să încerce o înfiltrare. Restul pur şi simplu pasau ca să scape de minge.
– situaţie nouă pentru Dante şi Boateng: au trebuit să se apere cu adevărat. Şi au arătat că nu ştiu să o facă. E relevantă imaginea de la golul doi, când amândoi se ţin de mână pentru a-l bloca pe Ronaldo iar din spate Ramos înscrie nestingherit. Ah, şi Mandzukic era prea ocupat să se certe cu toată lumea…
– excelent meci făcut de Modric, al doilea după cel din tur. Iar perechea făcută cu Alonso a fost impecabilă – întrebaţi-i pe mijlocaşii lui Bayern.
Ţăcăneala lui Pepe şi-a cam dat obştescul sfârşit. Ce a putut realiza cu echipa de piticoţi ai Barcelonei nu e replicabil şi în altă parte. Iar Realul – echipa umilită de atâtea ori de ţaca-ţaca – a fost cea mai îndreptăţită să participe activ la acest sfârşit. Din păcate pentru Bayern, ei au fost cei prinşi la mijloc.
Şi uite aşa, după 12 ani de zile, Real Madrid a ajuns în sfârşit în finala UCL. Uitându-mă la ce adversari ar putea avea, eu aş zice că îi va fi greu – dacă nu imposibil – să ducă urecheata la Madrid. Va intra ca favorită şi va trebui să se descurce cu două echipe eminamente defensive. Deci nu tu spaţii, nu tu fundaşi visători.
Vad ca articolul in care Murinica a luat-o pe toate partile in celalalt meci a semifinalei intirzie sa apara.Sugestie:se poate lua articolul in care se descria maiastra victorie a lui Chelsea cu Liverpool si intoarce pe dos:)))).Nu vreau sa par tendentios:))).
De asemenea as dori sa va abat atentia si asupra tacticii deosebite aplicata de armasarul Dinamo asupra Tintarului, imediat ce a aflat ca Vaslui nu a luat licenta:))).De, tot de Vaslui e vorba ca si in articolul anterior referitor la umilul nostru campionat:).
Mulţumesc de sugestie dar cred că ar fi fost cam aiurea să spunem că Chelsea a atacat dar au fost neinspiraţi şi că Mourinho nu a avut un plan B, de exemplu.
Cât despre “luat pe toate părţile” aş zice ca e un comentariu de hater al lui Mourinho şi mai puţin unul de microbist. Meciul a fost pierdut pe greşeli personale şi nu neapărat pe erori de judecată ale portughezului.
Despre vaslui … nu prea înţeleg ce vrei să spui. Dar rămâne cum am stabilit: o băşină de echipă. 🙂