Până pe 25 mai, Chelsea este deţinătoarea de facto a celor două trofee europene: UEFA Champions League şi UEFA Europa League!
Abia echipa asta este cu adevărat “regina Europei”.
Cu spectrul atăt de mediatizatului blestem deasupra capului, Benfica a turat la maxim motoarele şi a şters pe jos cu Chelsea în prima repriză. Posesie, pase, ocazii, mai puţin şuturi pe poartă (0!). De altfel, distribuţia paselor în treimea finală e relevantă:
Cu Ramires în locul lui Moses – probabil din raţiuni de experienţă – Chelsea a încercat să îl depăşească pe Malgarejo prin pase lungi, în spatele fundaşului. Singurul lucru reuşit a fost că Matic şi uneori Garay au fost nevoiţi să acopere. Altfel, Ramires a alergat în gol.
Mata a fost copleşit de importanţa partidei aşa că pentru Chelsea trecem doar şutul lui Lampard.
Repriza a doua a fost mult mai echilibrată, Chelsea reuşind să preseze mai mult la mijloc şi Torres să deschidă scorul. Benfica nu a cedat, s-a aruncat în faţă, a marcat, a pus presiune şi a sfârşit prin a lua gol din corner.
Mi-a plăcut Jesus la schimbări: după gol l-a băgat pe Ola John în locul lui Malgarejo şi – cumva – Gaitan a trecut fundaş stânga 🙂 Iar penalty-ul a venit de pe filiera John – Gaitan! Reversul schimbării a venit mai târziu, când Ramires l-a tot presat pe Gaitan şi nesiguranţa de pe partea aia s-a simţit în jocul Benficăi. Cornerul final vine de pe stânga.
Şi uite aşa, CV-ul lui Rafa se mai îmbogăteşte cu un trofeu.
Sezonul lui Chelsea: 68 de meciuri jucate în 11 ţări, în 8 competiţii.
Da, joaca un fotbal de regina gripata!Noroc ca ii vin aspirinele curind! Bayer sa fie!:))).
Gripat, negripat, cand s-a tras linia – si anul trecut si anul asta – echipa de pe locul III din Anglia a fost castigatoarea.
Nu sunt sigur dar am impresia ca doar la patinaj artistic exista nota pentru impresia artistica. (bine… nu te ajuta foarte mult daca ai ratat un triplu Lutz sau spirala mortii – elemente tehnice, daca imi permiteti :)))) )