Cinci ani de zile, 43 de termene de judecată, decizii, apeluri, etc – toate s-au terminat în coadă de peşte. ICCJ a trimis spre rejudecare cel mai mare dosar al fotbalului românesc – decizie care e văzută ca o batistă. Pe ţambal.
Din păcate, prima chestiune care se anunţa ca o adevărată furtună pentru cloaca asta numită fotbalul românesc nu are o finalitate clară, aşa că rămânem cu senzaţia că ar fi vinovaţi dar cu certitudinea că…
Transferurile smântânite sunt bubele vizibile (şi mai nou, judecate) din fotbalul românesc dar reprezintă o mică parte din infecţia generalizată. Falimentele dubioase, fuziunile “salvatoare”, blaturile, “omeniile” sunt alte lucruri care ar trebui cumva puse sub microscop. Startul nu a fost în trombă dar speranţa moare ultima.
Nu mai devreme de uichendul ăsta am avut încă o probă din acest meniu, cu jenibilul meci al actualei campioane împotriva unui viitor incert al fotbalului nostru. La aşa fotbal – aşa campioană şi tot cam aşa viitor. Păcat că Hagi a fost parte a acestui moment penibil şi păcat că nu îşi dă seama că – din nou – dragul său fin l-a umilit. Cu nonşalanţa unui oier ajuns purtător de cuvânt la cea mai galonată echipă românească de fotbal (nu, nu e nici finanţator şi nici proprietar).
[note]”Am demonstrat că merităm să rămânem în prima ligă”, Gică Hagi într-un acces de sinceritate totală, mostră de umor involuntar de mare clasă.[/note]
