Cam aşa ar putea fi caracterizarea lui Young – în particular – şi a lui Manchester United – în general – după meciul de aseară.
Dominată cum rar am mai văzut, Manchester United a reuşit, din mai nimic, o victorie mare pe White Hart Lane. Un corner pe final de repriză şi două super execuţii ale lui Young au fost de ajuns pentru victorie. În rest, Tottenham a călărit-o pe United – “I’ve never seen Alex on his feet so much, out of the dugout, for years” (Redknapp) – şi acest raport 52%-48% la posesie, e atît de echilibrat din cauza finalului de meci, cînd United au ţinut mingea cum au putut ei mai bine (of course, cu excepţia lui Giggs – assist pentru Defoe 🙂 ). De altfel, SAF a recunoscut după meci că a greşit total dispunerea tactică, Carrick şi Scholes nefăcînd faţă perechii Livermore – Sandro iar aripile Nani şi Young fiind invizibile în prima repriză. Defensiva însă a stat bine în picioare, cu Evans în zi de graţie (man of the match în opinia celor de la the Guardian). Un plus pentru De Gea, pentru paradele de mare efect dar şi pentru siguranţa pe care a arătat-o.
Cu 10 puncte scoase din seria Chelsea, Arsenal, Liverpool şi Tottenham, United rămîne în coasta vecinilor “mai zgomotoşi”, mărind presiunea. Şi cum City mai are de mers la Arsenal şi Newcastle şi de primit acasă pe Chelsea, chiar şi cu cele 2 puncte în minus, United pare acum avantajată de programul celor 11 etape rămase.
Galerie foto de la meciul de pe White Hart Lane.
Trebuie remarcat ca si Arsenal si United au castigat fiind foarte puternic dominate. Asta arata ca au facut fata presiunii si au absorbit bine atacurile.
Da… asta am vrut şi eeu sa scriu insa m-am uitat pe fisa tehnica. Arsenal a tras de 7 ori la poarta, in timp ce United doar de 5 ori. Asa ca as zice ca parca Arsenal s-a mai apropiat de poarta lui Liverpool.
In mare ambele echipe au jucat cam la ciupeala, profitand la maxim de ocaziile avute…daca la united ma asteptam la asa ceva, arsenal chiar nu credeam ca poate sa faca asa un joc…ce sa zic, ma bucur!