Nu e un îndemn auzit sîmbătă seara, la Zenica. Din păcate.
Povestioara lui Sabău, citită pe tolo.ro, sintetizează cumva diferența între atunci și acum. Atunci, cînd nea Puiu zicea că trebuie să îi luam tare de la început și se făcea 3-0 în minutul 26, și acum cînd ”nu e un meci capital și pînă la urmă nici un egal nu ar fi rău”. Atunci un fotbalist dădea cu pumnul în dulapul din vestiar să își motiveze colegii, acum unii mingicari dau cu pumnul prin cîrciumi, dau cu pumnul în adversari, etc.
Rămîn la părerea că încă mai avem șanse bune de calificare – sunt pe aceeași lungime de undă λ cu selecționerul 🙂 – cu o mică adnotare: șansele sunt pentru o echipă de fotbal și nu pentru adunătura aia de băieți, adunătură fără cap și fără coadă. Unii dintre indivizii prezenți pe teren aveau mai multe jocuri la națională decît la echipele de club.
Nicu m-a anunțat că România are 4,75 să se claseze pe locul doi și 8 să se califice la Euro2012. Cred că e de luat 4,75.
