Asta ne-a arătat Arsenal aseară. 0 în dreptul șuturilor pe/spre poartă, 1 pe tabelă. De nu era Busquets…
În ciuda declarațiilor, cei de la Arsenal nu au reușit să conteze în atac. Nu au reușit să lege mai mult de 4 pase iar după recuperare de cele mai multe ori nu au putut să treacă linia de mijloc. Whilshere a fost din nou cel mai bun jucător al lor. Fabregas a fost economicos, Nasri – izolat, iar aportul lui van Persie a fost negativ – eliminarea a fost bomboana pe coliva Arsenalului.
Barcelona a prestat în nota obișnuită – pressing susținut, recuperare în treimea adversă, lansare în spatele liniei de fundași. Pînă în pauză nu le-a ieșit mare lucru și de nu era lejeritatea lui Fabregas și pasa de excepție a lui Iniesta către Messi, se intra nedecis la pauză. Nici debutul celei de-a doua reprize nu a schimbat ceva esențial iar după autogolul lui Busquets se cam înnorase pe Nou Camp. A fost nevoie de nesăbuința lui van Persie pentru ca Barcelona să poată aduce și mai mulți oameni în jumătatea adversă și inevitabil, defensiva a cedat în centru. De două ori. Cele două linii ale lui Arsenal nu au mai reușit să mai absoarbă presiunea și Xavi și imediat Messi (din penalty) au închis tabela. Pe final, Bendtner era să le arate ușa catalanilor dar nici danezul nu e vreun Zlatan.
Dincolo, la Donetsk, Il Luce mărșaluiește cu minerii lui sud-americani peste cadavrul unei Rome de nerecunoscut. Dacă începutul de meci părea să aducă un meci încins (fotbalistic vorbind) cu italienii mai prezenți în joc, golul lui Hubschman (pe uefa.com e dat Willian) și eliminarea lui Mexes au clarificat situația. Restul sunt fapte de arme pentru alde Costa, Raț, Eduardo, Willian și coșmar pentru alde Totti și De Rossi.
