În familia Weiss, bărbaţii se numesc Vladimir şi sunt, obligatoriu, internaţionali de fotbal din tată-n fiu: selecţionerul slovac, care va întâlni marţi la Mondiale, Noua Zeelandă, pentru grupa F, îl antrenează pe urmaşul său, Vladimir, el însuşi fiind fiul unui internaţional cehoslovac, Vladimir, evident.
“Faptul că fiul meu este aici îmi produce un sentiment formidabil, ca părinte”, a declarat fostul mijlocaş, care a purtat de 19 ori tricoul Cehoslovaciei şi de 12 ori pe cel al Slovaciei. “Nu-i uşor să-ţi antrenezi fiul, dar sper că va face un turneu bun şi că îşi va ajuta echipa”, a continuat Vladimir Weiss, al doilea cu acest nume, în vârstă de 45 de ani.
Chiar el a luat parte la o Cupă Mondială, ca jucător, în Italia 1990: “Când am ajuns în acest stadion (Royal Bakofeng din Rustenburg) m-a cuprins emoţia. Mi-a amintit de Florenţa”, unde echipa sa a bătut SUA şi Austria în faza grupelor, înainte de a ajunge în sferturile de finală.
Fiul său, Vladimir Weiss, al 3-lea, are 20 de ani joacă aripă şi a fost recrutat de Manchester City. Foarte puţin folosit în prima echipă, el a fost împrumutat în ianuarie la clubul vecin Bolton, unde a trebuit să suporte tot rolul de rezervă.
Primul Vladimir Weiss, astăzi în vârstă de 71 de ani, a fost fundaş central. VW întâiul a obţinut medalia de argint cu Cehoslovacia la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964.
Ca şi americanii Bob şi Michael Bradley, trupa Weiss intră în clubul restrâns al taţilor şi fiilor care au participat împreună la o Cupă Mondială, ca antrenori şi jucători: înaintea lor au fost cazurile uruguayenilor Ondino şi Milton Viera (1966), italienilor Cesare şi Paolo Maldini (1998), croaţilor Zlatko şi Niko Kranjac şi sârbilor Ilja şi Dusan Petkovic (2006).
