Alegeri FRF: Programul a bătut Manifestul

0

Pe la începutul lui februarie, fostul director FRF (on Mircea Sandu’s watch) Ionuţ Lupescu “se plângea” oricui stătea să-l asculte, că este întrebat de diverşi colegi de ce nu candidează la funcţia de preşedinte FRF. Un fel de “dacă oamenii mă vor, nu am ce face, mă sacrific”.

Zis şi făcut: a strâns în jurul său majoritatea componenţilor generaţiei de aur şi s-a înscris în competiţie. De menţionat că nu vreo idee măreaţă sau vreun program solid i-a adus împreună pe aceşti oameni, ci dorinţa lor de a-l da jos pe Burleanu.

De altfel, fostul director FRF nu s-a prezentat cu un program ci cu un … manifest. Un pic guevarist, Lupescu enunţa câteva principii generale (din seria să facem bine ca să nu facem rău) şi îşi motiva candidatura prin propoziţia “Pentru că fotbalul este VIAŢA MEA”.

Campania

Fără program, Lupescu a luat la mână judeţele ţării şi a încropit un frumos album foto cu mai toţi membrii AJF-urilor pe care i-a găsit la birou. Nu ştiu ce au vorbit: nici candidatul nu a fost prea dornic să împărtăşească, nici localnicii nu au părut prea entuziasmaţi.

Şi a venit ultima săptămână: oameni de fotbal ca susţinători – checked, tricolor pe siglă – checked, sprijin politic – checked: iată reţetă ideală pentru o victorie lejeră, s-o fi gândit Lupescu (până şi bookmakerii au muşcat momeala). N-a fost să fie.

Dar ce s-a întâmplat în această ultimă săptămână a fost de-a dreptul greţos: trei televiziuni au intrat în hora susţinerii lui Lupescu, sensibile la frazele îngânate de preşedintele PSD şi orbite de fotografia cu primăriţa capitalei.

Tolo are un articol elocvent:

“TVR face o demonstrație tehnică de forță. Asta e incontestabil. Postul public oferă transmisii live din cinci orașe ale țării, n-am mai văzut așa ceva decât la alegerile politice.
În noaptea de la ”Colectiv”, ei n-au transmis nicio secundă în direct, acum acoperă toată țara.”

Deznodământ

S-a terminat 168 la 78 pentru Burleanu, alegere din primul tur, #LikeABoss. Aş putea spune că alegerile astea au fost fără istorie, diferenţa dintre cei doi şi faptul că Burleanu a luat din primul tur fiind motive suficiente.

Faptul că lui Burleanu chiar i-a păsat de toţi oamenii implicaţi în fotbal s-a văzut la vot.

Abordarea elitistă a lui Lupescu – luaţi de aici un manifest, EU ştiu ce trebuie făcut – a dat un chix major.

Cred că undeva pe drum, îmbătat de camarilă, Ionuţ Lupescu a uitat de ce candidează. Asta, dacă a ştiut vreodată de ce / pentru ce / pentru cine candidează.

Concluzii

Acum, mai mult ca niciodată parcă, am văzut cât de habarnişti sunt aşa-zişii oameni de fotbal, care încurcă voit (sau din ignoranţă) atribuţiile FRF cu cele ale LPF.

În frunte cu vestitul allenatore Il Luce, care într-un încrâncenat acces de misoginism a spus că destinul fotbalului din România e decis de “fuţsal şi fete”.

Trecând peste mitocanie, un calcul simplu arată că şi fără “fuţsal şi fete”, Burleanu tot ar fi ieşit din primul tur.