#Leicester – campioana #PremierLeague

0

The greatest achievement in the history of our game / Leicester winning the league is easily the maddest thing that’s happening in English football in my life that I can think of / Leicester City’s Premier League title the most unlikely feat in sport history

Doar o parte din ceea ce se spune/scrie în aceste momente. Golul lui Hazard (şi ce gol!) a trimis titlul la Leicester iar ceea ce se profila a fi cea mai mare surpriză din istoria sportului a devenit certitudine.

Leicester câştigat titlul la capătul a opt ani parcă luaţi dintr-o poveste: în 2008 retrogradau în League One, în 2009 promovau din nou în Championship (câştigând League One), în 2010 urcau în Premier League de unde retrogradau 2 ani mai târziu, în 2014 promovează din nou în EPL (câştigând Championship). În 2016 au luat titlul.

E ca şi cum ne uităm acum la Ceahlăul Piatra Neamţ – virtual retrogradată în Divizia C – şi ne închipuim că în 2024 ar lua titlul cu două etape înainte de final.

Coincidenţă fericită: Leicester campioană în Premier League a cimentat statutul EPL ca “cea mai spectaculoasă ligă de fotbal din lume” chiar acum când intră în vigoare noul mega-contract referitor la drepturile de televizare. Uns.

Motley Crew

“A strânge cu arcanul” e o expresie care se potriveşte perfect melanjului patronat de Vichai Srivaddhanaprabha.

Kante şi Mahrez doi dintre cei mai “vandabili” jucători erau neica nimeni până mai ieri, Mahrez venind de la Le Havre (Ligue 2), Kante jucând în Divizia C franceză până acum 3 ani. Vardy nu juca fotbal profesionist acum 4 ani, căpitanul Wes Morgan avea 30 de ani când a jucat pentru prima dată un meci în Premier League, Drinkwater a fost vândut de Man United către Leicester după o suită de împrumuturi pe la trupe din diviziile inferioare, Simpson (alt produs Man United) a fost vândut către Newcastle de unde a fost dat afară şi luat de QPR, Fuchs dat afară de la Schalke04, Albrighton dat afară de Aston Villa (care tocmai a retrogradat în Championship), Schmeichel a fost dat afară de Man City şi a ajuns în divizia a patra.

Toţi ăştia aveau câte ceva de demonstrat şi Leicester le-a dat o şansă.

Bonus: Ranieri e antrenorul care nu mai devreme de iarna 2014-2015 era dat afară de la naţionala Greciei după o suită de înfrângeri care au culminat cu un 0-1 în faţa Insulelor Feroe.

Italianul a construit o trupă foarte robustă care nu a excelat la spectacol dar a avut o apărare de fier (în 15 meciuri din 36 au terminat fără să primească gol), un mijloc care a dat definiţia completă a sintagmei “box-to-box” şi, din fericire pentru el, i-a prins pe Vardy şi Mahrez în anul vieţii lor.

Normal, 1-0 a fost scorul preferat (de 7 ori în 36 de meciuri) dar suita de 4 de 1-0 din martie a fost determinantă pentru parcursul lor – erau în momentul în care orice înfrângere ar fi putut dărâma şandramaua încrederii.

Cred că merge bucata asta ca dedicaţie pentru cel mai la modă italian.

Şi cum “grămada n-are vârf”: Mark Selby a devenit campion mondial la snooker tot ieri seară. Să mai spun că Mark Selby este din Leicester?

De citit:

If you read the back pages of the British press this weekend, you might be forgiven for thinking Claudio Ranieri, an affable Italian, has found a way to turn water into wine. In footballing terms, he has.

“I got a call from Claudio Ranieri and he thanked us, especially for the second half,” Hiddink revealed. “I congratulated him on being champion. His voice was trembling.”

This is not a team of promising kids, using their enthusiasm and talent as a bulwark against the pressure of expectations that comes from a title run. Nor is it a clutch of seasoned veterans, guys who’ve been there and done that and are using their experience for one final hurrah because they “know how to win.”

The phrase “doing a Leicester” will now enter the sporting lexicon.

But from the sparks of the autumn, Ranieri has kindled a great fire, showing that it is possible for a smaller club, with organization, determination and belief, to pick off more vaunted opponents.