#FIFA îşi alege preşedintele

0

Din fericire, un nou preşedinte, pentru că de prea mulţi ani eram obişnuiţi cu un simulacru de votare, la finalul zilei tot “fiul cel mai iubit” fiind reales.

Cinci oameni au rămas în cărţi pentru poziţie, aceiaşi cinci prezentaţi aici. Diferenţa între acel moment şi prezent ar fi dată de poziţionarea în clasamentul favoriţilor: atunci Prinţul Ali Al Hussein era favorit clar, cu Şeicul Salman bin Ibrahim Al Khalifa în imediata apropiere şi cu Gianni Infantino conducând plutonul de trei jockeri.

Între timp lucrurile s-au schimbat destul de mult. Platini a anunţat că se bagă şi el, a capitalizat sprijinul UEFA, a fost eliminat (odată cu acuzaţia că ar fi primit bani de la Blatter) iar cel ce a luat voturile UEFA nu a fost prinţul, ci Infantino. Şeicul a lucrat intens şi şi-a asigurat voturile Asiei şi pe cele ale Africii (nu e clar 100% dar aşa a anunţat şi nu a fost contrazis). Mai mult, a iniţiat un atac asupra voturilor europenilor prin propunerea lui Scudamore ca secretar general şi Sir Alex Ferguson ca parte a unui consiliu de sfetnici.

Aşa că la această ora lista favoriţilor se prezintă cam aşa: principal favorit Şeicul Salman bin Ibrahim Al Khalifa (1.55-1.6), Gianni Infantino (2.6-3.0) şi Prinţul Ali Al Hussein (variaţii mari, 8.00-16.00). Sexwale şi Champagne sunt pe ultimele 2 locuri, cu cote de peste 41.

Cine pe cine susţine

Dintre cele 209 federaţii naţionale doar 207 au drept de vot: Kuweit şi Indonezia nu pot vota din cauza amestecului guvernelor în activitatea federaţiilor.

UEFA (Europa) – 53 de voturi

Cu Platini dat la o parte, federaţiile europene s-au reorientat spre Infantino. Multe dintre ele şi-au exprimat public susţinerea pentru el – rămâne de văzut dacă vor vota în bloc.

CONCACAF (America de Nord şi Centrală) – 35 de voturi

Şi aici lumea merge în general cu Infantino. Nu toate federaţiile şi-au exprimat public susţinerea aşa că e o necunoscută cât va scoate Infantino de aici. De obicei nu votează în bloc.

CAF (Africa) – 54 de voturi

Conform memorandului semnat între Confederaţiilor Asiei şi Africii, CAF merge pe mâna Şeicului. Asta pe hârtie pentru că în realitate federaţiile africane anunţă un grad mare de independenţă (nu ca pe vremea lui nea BLATter). De exemplu, nu e clar ce face federaţia Africii de Sud care, teoretic, are candidat în persoana lui Sexwale. Acesta a anunţat că nu are mari speranţe la aceste alegeri dar candidatura lui face parte dintr-un plan mai larg, cu bătaie lungă. Va fi interesant câte voturi va scoate – dacă reuşeşte să coalizeze câteva federaţii – cu alte cuvinte, ce marjă de negociere va avea în rundele finale ale votului.

AFC (Asia) – 46 (44) de voturi

Îşi susţin la unison şeful, pe Şeic. De aici, prinţul ar fi sperat să atragă mai multe federaţii doar că discursul său destul de radical apropo de reforma în interiorul FIFA i-a cam îndepărtat adepţii.

OFC (Oceania) – 11 voturi

Opinii difuze, nu mă aştept să voteze în bloc pentru unul sau altul în prima rundă. În rundele finale s-ar putea coaliza aşa că cine va face cu ochiul mai frumos, ăla va avea un atu puternic. Noua Zeelandă pare un fel de lider regional şi dacă afinităţile cu federaţiile europene rămân, atunci Infantino e în pole-position pentru cele 11 voturi.

CONEMBOL (America de Sud) – 10

Zona cu cele mai puţine voturi s-a declarat susţinătoarea lui Infantino chiar de când acesta şi-a anunţat candidatura. Nu federaţiile în sine, ci Confederaţia. Aşa că rămâne de văzut dacă se păstrează această opinie şi vineri seară.

Unde şi cum

Zurich, Hallenstadion. Vineri la prânz începe şi cred că spre seară vom avea noul preşedinte FIFA.

Dacă cineva primeşte 139 de voturi în prima rundă – atunci avem câştigătorul şi lumea poate merge la şpriţ. Dacă nu, se trece la runda a doua unde limita e la 104 (105, după alte surse). Şi dacă nici în această rundă nu avem câştigător, atunci se elimină cel mai slab candidat şi se reia procedeul.

Din ce am citit, delegaţii trebuie să se grăbească – pe arena respectivă se va desfăşura un meci de hockey a doua zi şi în cursul nopţii se face gheaţa.

PS: tot în cadrul acestui congres se discută un pachet de reformă al FIFA: mandat limitat (ca timp) pentru oficiali, salariile la vedere, dizolvarea comitetului executiv şi înlocuirea lui cu un consiliu FIFA (36 de membri, minim 6 femei) etc.

Mă tem că pachetul nu va fi trecut – nu în forma în care intră în dezbatere – aşa că sunt ceva şanse să se ajungă la desfiinţarea FIFA. BBC explică şi de ce. 

Şi tot de acolo, de ce reforma e mai importantă decât numele preşedintelui.