Champions League – previzibilele optimi

0

Dacă nu m-aş fi uitat în calendar aş fi zis că suntem în 2014 (Chelsea v PSG), 2011 (Benfica v Zenit), 2010 (Arsenal v Barcelona).

Altfel, “finalele din optimi” (aşa cum le place multora să spună) sunt doar două: Juventus v Bayern.

Am aruncat un ochi peste tabelul cu meciuri şi la prima strigare avem aşa – cu menţiunea că multe se pot schimba până în februarie:

Juventus v Bayern Munchen – e meciul cel mai “greu” al acestor optimi. E meciul care pune faţă în faţă o semifinalistă şi o finalistă a ultimei ediţii de Champions League – abia despre ăsta putem spune că e o finală. Juventus e pe trend ascendent (după un început de sezon mai ezitant), Bayern cred că va avea titlul în buzunar la ora primei confruntări cu italienii – nu-i vorbă, şi acum titlul e în buzunarul lui Pep, mai trebuie tras fermoarul. Va fi tare.

Arsenal v Barcelona – cât ghinion mai are şi Arsene! În loc de un Zenit, Wolfsburg, chiar Atletico, el se pricopseşte cu alde Messi, Suarez şi Neymar. Bună reţeta de meci, asta e clar, mai rămâne de văzut dacă “sindromul lunii februarie” va fi atât de puternic la Barcelona încât să echilibreze disputa.

PSG v Chelsea – s-au întâlnit şi sezonul trecut (februarie anul ăsta) şi PSG a mers mai departe cu criteriul golurilor din deplasare. Şi pe atunci Chelsea presta la un nivel ce pare de vis dacă îl raportăm la ce se întâmplă acum. Mourinho a mai colecţionat o înfrângere (acum de la liderul la zi al Premier League, Leicester) şi probabil nu va mai fi el cel care să întindă mâna lui Blanc pe Stamford Bridge. Cum va arăta Chelsea în februarie e un mister.

AS Roma v Real Madrid – în mod normal un meci lejer pentru “lactaticii” din Madrid. Nu cred că Roma e trupa care să le pună probleme.

PSV v Atletico Madrid – Alde Simeone nu are nevoie de carneţel pentru a explica celor responsabili cu golul unde se află poarta olandezilor. Singura chestiune care poate periclita într-o oarecare măsură rezultatul (pentru spanioli) e faptul că turul e între un meci cu Villareal şi unul cu Real Madrid. Altfel, PSV şi-a depăşit obiectivul pe sezonul ăsta şi, relaxaţi, cred că vor scoate untul din Atletico.

Benfica v Zenit – ultima dată când s-au văzut a fost tot o optime de Champions League. Atunci s-a lăsat cu goluri multe şi cu o calificare cam anevoiasă pentru Benfica. Sezonul ăsta Zenit pare mai în ghete, capabilă să scoată rezultate bune cam peste tot. Iar faptul că Zenit va veni la ora întâlnirii fără vreun meci oficial în picioare va fi compensat cu vărf şi îndesat de programul Benficăi: înaintea turului are meci cu FC Porto (două zile), înaintea returului are meci cu Sporting (3 zile). Şi lupta în liga portugheză e cam ascuţită, cu Benfica a treia vioară, momentan.

Gent v Wolfsburg – două dintre premiantele fazei precedente. Greu de estimat, nici una dintre ele nu are lot pentru jocuri pe mai multe fronturi, iar forma de moment e o chestiune importantă în parcursul lor. Care va fi aceasta – forma – în februarie rămâne de văzut. Gent ţine momentan mâna pe locul I în liga belgiană – obiectivul lor cel mai important -, Wolfsburg e la cuţite cu gaşca care vrea titlul de campioană a Bundesligii fără Bayern Munchen.

Dinamo Kiev v Manchester City – baftă mare pentru Pellegrini. Adversar facil, se întrevăd sferturile pe Etihad.

Ca să fiu în tonul “presei sportive” pot spune că toată Anglia va ţine cu Bayern Munchen: dacă nemţii îi scot pe Juve şi englezii rămân cu una – poate două trupe în competiţie, şansa să livreze 4 echipe în Champions League, în sezoanele următoare, creşte considerabil.