Începe să apună dictatura jucătorilor

Exemple au fost destule: Suarez acum vreo 2 ani, Sterling chiar vara asta – asemenea şi De Gea – asta ca să ne referim la cele mai recente scandaluri în care jucătorul dă cu pumnul în masă.

Jucători cărora, la un moment dat, li se năzare că hârtia pe care e scris contractul e mai valoroasă decât contractul în sine. Şi dacă ei vor să se mute de la un club la altul atunci completează o cerere şi cu asta basta!, e gata transferul.

Doar că vara asta două cluburi de mijloc de clasament în Premier League au ales să acţioneze diferit. Atât WBA cât şi Everton au spus pas smiorcăielilor lui Berahino şi respectiv Stone. Nu Spurs, nu Chelsea.

Despite that assessment, the Baggies stood firm. They’ve been criticized by some, praised by others, but they were the latest team to adhere to a trend of puffing their chest out when it comes to keeping players this summer. Everton kept John Stones, Stoke City kept Jonathan Walters and Norwich City kept Lewis Grabban; all high-profile examples of players who wanted out of their respective sides in the window.

Puterea financiară din ce în ce mai mai mare, un oarecare sentiment de “enough is enough”, sunt printre motivele care le fac pe aceste trupe de linia a doua să nu mai cedeze la primul bocanc în uşă şi să reziste pornirii de a încheia afacerea, a scăpa de un jucător care nu mai vrea să stea şi să şi facă nişte bani între timp.

The renewed stubbornness from these club should be applauded. It’s always unsettling to see established footballing institutions be brought to their knees by the desires of a star player and hopefully the approach taken by sides like Everton, West Brom, Stoke and Norwich this summer will encourage others to follow suit. It may even discourage players to act out of line to get their way, a la Berahino and Grabban.

Altfel, văd că odată văzut cu sacii daţi jos din căruţă, De Gea îi cere lui Mendes să negocieze ceva cu United. Nici el nu ştie ce, atâta timp cât – se pare – United condiţionează orice discuţie despre prezenţa lui în teren de o semnătură pe un contract.

E un an lung, cu Europene în coadă – iaca şi şeptarul pe care îl pune Man United pe masă.