#CopaAmerica2015 / avem finala

Estimările iniţiale s-au adeverit: atât Argentina (favorita noastră) cât şi Chile (cea cu traseul perfect) au ajuns în finala Copa America 2015.

Chile şi-a făcut treaba şi a fructificat traseul perfect prins la tragerea la sorţi. Un dram de emoţie a fost în sferturi, când au dat peste campioana en-titre, Uruguay; ceva mai multe probleme în semifinala împotriva Peru, probleme rezolvate de câteva decizii discutabile de arbitraj. Şi iată-i în finală.

De aici, începe visul – zice Sampaoli.

Argentina a părut că merge cu frâna trasă întreaga competiţie, până la semifinală. Unde, beneficiind şi de două accidentări ale adversarilor venite în prima jumătate de oră, au avut posibilitatea să îşi repereze onoarea terfelită de rezultatele îndoielnice obţinute în grupe şi sferturi. Messi a fost determinant dar mie mi-a plăcut mai mult Pastore (pesemne că de la Messi oricum mă aşteptam). Păcat că baiatul ăsta nu are ceva mai multă constanţă.

Chile v Argentina

După cum arată statisticile avem chiar finala care ar fi trebuit să fie: la posesie locurile 1 şi 2 sunt Chile (70.7%) şi Argentina (66.1%), la pase reuşite la fel, Chile (86,9%) şi Argentina (86%) iar la şuturi/meci sunt locurile 2 şi 3, Argentina cu 16.2, Chile cu 15.4.

Singurul jucător care va lipsi de la această finală va fi chilianul Jara, care a primit o suspendare de 3 meciuri pentru că la provocat pe Cavani. În rest, trupe complete şi motivaţii cât Anzii Cordillieri.

Chile nu a căştigat niciodată această competiţie – cel mai bun rezultat fiind 4 finale, ultima acum 28 de ani împotriva Uruguay-ului, pe vremea când turneul se juca în 9 echipe, cu deţinătoarea trofeului intrând direct în semifinale. De altfel, nici în ultimul timp nu prea au rezultate – în ultimii 20 de ani prinzănd o singură dată finala mică, pierdută la Mexic.

Argentina, în schimb, are 14 trofee atârnate la centură şi trag nădejde că sămbătă vor egala Uruguay-ul la 15. Ca şi Chile, nu prea au rezultate în ultimii 20 de ani – doar două finale, şi alea pierdute la Brazilia.

Pe de o parte avem o echipă mică, fară presiune dar cu mirajul cuceririi primului trofeu pe continent. De cealaltă parte avem o trupă îmbibată cu vedete de la care aşteptările sunt imense.

Ah, şi iarăşi se va bate monedă pe “blestemul” care stă deasupra lui Messi.

Să fi venit vremea piticului atomic? Să fie anul … “ăla”?